Oda pentru Uabi!

     Pentru ca au trecut aprope 4 ani de cand  suntem impreuna si nu imi pot imagina viata fara tine, pentru ca esti "un copil mare" si asa o sa ramai mereu, pentru ca mi-ai oferit mereu tot ceea ce am avut nevoie si chiar mai mult, pentru ca imi citesti gandurile de multe ori, pentru ca stii toate lucrurile care imi plac, pentru ca iti place sa ma vezi fericita si faci orice sa fiu fericita mereu, pentru ca ai fost langa mine si m-ai ajutat sa trec de toate lucrurile rele din viata mea, pentru ca daca mi-e frig nu trebuie decat sa iti spun "o tine in brate", pentru ca sunt fericita numai daca esti si tu, pentru ca esti poate viata mea, pentru ca esti sensibil si plangi la filme mai mult decat plang eu, pentru ca sunt mandra cu tine, pentru ca ma iubesti exact asa cum sunt, pentru ca avem un milion de vise impreuna, pentru ca ma ajuti sa imi implinesc propriile vise, pentru ca imi esti alaturi in orice decizie pe care o iau cu privire la viata mea, pentru ca am fost psihologul tau, pentru ca m-ai ajutat sa scap de multe traume si de multe complexe, pentru ca zambesti larg si fericit si stiu ca numai eu pot sa te fac sa zambesti asa, pentru ca imi faci cele mai frumoase decalaratii de dragoste, pentru ca iti place sa iti cant, pentru ca "How deep is your love" si "Dreamer" sunt melodiile noastre, pentru ca aproape mereu cand vii acasa imi aduci ceva dulce, pentru ca ai un umor foarte ciudat, pentru ca am "zburat" si am "inotat" impreuna, pentru ca incerci de trei ani sa ma inveti sa inot si probabil nu o sa reusesti niciodata, dar nici nu o sa renunti niciodata, pentru ca uneori am senzatia ca iti face placere sa ma superi ca sa poti sa ma impaci, pentru ca m-ai muscat de mana ca sa imi aduc aminte un anumit moment pe care poti sa fii sigur ca nu-l voi uita niciodata, pentru ca dupa doua saptamani mi-ai spus plangand ca ma iubesti, pentru ca ai mereu rabdare cu mine, pentru ca am trecut peste orice moment greu in care am vrut sa ne despartim si am rezolvat mereu toate problemele, pentru ca toti prietenii mei sunt si prietenii tai, pentru ca ma asculti mereu chiar daca te plictisesc ingrozitor, pentru ca stiu ca pot sa ma bazez mereu pe tine, pentru ca mi-ai oferit lucruri pe care nici nu indrazneam sa mi le doresc, pentru ca am invatat un milion de prostii nefolositoare despre calculatoare de la tine,   pentru ca in cele mai importante momente din viata mi-ai fost aproape, pentru ca nu mai suntem de mult priviti ca indivizi, suntem Gabi si Carmen, pentru ca in preajma ta stralucesc, pentru ca efectiv nu imi imaginez viata fara tine, pentru toate astea si toate celelate care te definesc si pe care ar dura ani sa le scriu, iti spun azi, 27.04.2008 ca te iubesc!

 

 

                                  Pentru Gabi.

Karaoke, teatru&CO

   Am tot vrut saptamana asta sa scriu despre ce am facut saptamana trecuta, adica faptul ca am fost la karaoke, din nou, si ca am fost la teatru. O sa le iau in parte si o sa incerc sa nu va plictisesc prea tare...

   Dupe ce marti a fost ziua Andreei si evident am cam petrecut, unul-doi invitati, o muzica incet ca, deh, stam la bloc, miercuri am fost invitati de Anca sa sarbatorim ziua ei la karaoke. Am fost la Coyote Cafe, unde am cantat, de fapt e mult spus cantat pentru ce s-a intamplat acolo, am facut poze si am si filmulete care stau marturie ca eu si cu Andreea  suntem niste dive...Gabi a cantat si el "Strangers in the night" impreuna cu Anca si publicul a cerut evident un bis! In mare, a fost o seara tare draguta, am ras, am cantat si ne-am simtit bine.

    In aceiasi saptamana, vineri, am fost la teatru, mai exact la Teatrul National Bucuresti, unde am vazut piesa "Regina mama"  care i-a avut in rolurile principale, si de altfel in singurele roluri, pe Olga Tudorache si Marius Bodochi. Puteti gasi cateva informatii despre aceasta piesa aici, dar trebuie sa stiti ca piesa este cu mult mai frumoasa decat ce o sa cititi despre ea. Oricum, cred ca merita sa mergeti la teatru, fiindca nimic nu poate egala sentimentele traite si puse in scena chiar in fata ta.

    Va pupa Carmen si nu uitati: mergeti la karaoke, mergeti la teatru si...a, da vine ziua mea!:D

Oda ei, oda mamei!

Pentru ca ai fost si o sa fii mereu langa mine cand am avut nevoie, pentru ca ma iubesti neconditionat, chiar daca te mai supar, pentru ca nu m-ai batut niciodata, pentru ca ai stiut sa ma educi si acum sunt mandra de mine unde am ajuns, pentru ca ai facut mereu tot ce s-a putut ca sa nu imi lipseasca nimic, pentru ca atunci cand eram grasa faceai abdomene cu mine, pentru ca daca s-a intamplat sa imi lipseasca ceva ai suferit mereu mai mult ca mine, pentru ca te lupti in fiecare zi sa am tot ce imi trebuie si chiar mai mult, pentru ca daca nu erai nu eram unde sunt acum, pentru ca atunci cand eram mica ma invatai poezii si imi cantai si ma luai mereu cu tine peste tot, pentru ca acum la 20 de ani tot mai ma tii in brate, pentru ca m-ai crescut sa fiu o o persoana independenta, pentru ca stiu foarte bine ca orice s-ar intampla, am mereu un loc langa tine si pot mereu sa ma bazez pe tine, pentru ca pot sa vorbesc orice cu tine si ma asculti mereu, chiar daca pentru tine nu este foarte important, pentru ca ai renuntat mereu la multe ca imi fie mie bine, pentru ca m-ai invat sa fiu mandra de mine si cu mine, pentru ca imi susti mereu deciziile, pentru ca esti si o sa fii mereu tanara, pentru ca ma iubesti (da, stiu ca ma repet, dar este foarte important), pentru ca esti o SUPER-MAMA, pentru toate astea si muuuuuuuulte altele, azi iti spun ca te iubesc!

Vine, vine ziua mea! 4

Imi pare rau sa ii dezamgesc pe cei care mi-au cumparat deja sau au dat comanda de laptop pe care sa mi-l dea cadou de ziua mea, dar va trebui fie sa returnati produsul, fie sa anulati comanda, pentru ca am primit deja un laptop cadou de ziua mea (:D) de la gabi, si sincer nu am ce face cu mai mult de unul. In alta ordine de idei, vreau sa ii multumesc lui Gabi-Uabi (a.k.a. Cel Mai Bun Iubit) pentru cadoul acesta minunat, care a fost o adevarata surpriza, care este superb, special creat pentru mine, si de la care scriu acest post acum!

Evident ca odata cu aparitia acestui nou, si indispensabil deja, obiect din viata mea, a mai aparut ceva pe lista de dorinte:

• un rucsac special pentru a transporta acest obiect minunat!

Nu va fiti insa dezamagiti ca mai sunt destule lucruri pe lista de cadouri, asa ca aveti de unde alege. Va pupa Carmen!

Pentru David!

          Astazi sunt matusica a doua oara! Undeva departe, intr-un oras de care nu ati auzit (Calgary)
in Canada, Laura, cumnata mea, a nascuta un baietel care se numeste David. Vreau sa stie nepotelul meu  ca undeva departe, in Romania, are o familie care il iubeste mult de tot chiar daca nu il cunoaste inca, si care abia asteapta sa vina "acasa"! Familia de aici din Romania va iubeste mult si abia asteapta sa va vada! Va pupam!

Vine, vine ziua mea! 3

Asa....mai vreau urmatoarele:

• un parfum care sa miroasa a vanilie, dar nu sa fie cu accente de vanilie, sau sa miroasa doar dulce ci a vanilie efectiv;
  
• vreau ca petrecerea surpriza sa fie intr-un loc cu karaoke;
• vreau un ceas roz sau mov si foarte frumos :d

• 
  

Oda ei!

       Oda ei, celei mai bune prietene din cate exista!
       Pentru ca esti mereu vesela, pentru ca esti mereu acolo cand am nevoie, pentru ca stii sa fii alaturi de mine fara sa pui intrebari, pentru ca esti la fel de mica si blonda ca si mine, pentru ca imi imprumuti haine mereu, pentru ca am invatat de la tine sa ma machez, sa ma vopsesc, sa am figuri si sa zambesc mereu, pentru ca imi place ca locuim impreuna, pentru ca esti o persoana minunata, pentru ca se uita lumea mereu la noi pe strada, pentru ca oriunde mergem facem show, pentru ca ma cunosti extrem de bine, pentru ca si eu cunosc extrem de bine, pentru ca daca sunt nervoasa pot sa te sun si sa ma cert cu tine, pentru ca ai plans langa mine cand am fost trista, pentru ca ma ajuti sa imi rezolv problemele si te agiti ca si cand ar fi ale tale, pentru ca esti divina, extraordinara, sublima, magnifica, superba, pentru ca ma iubesti, pentru ca desi stam impreuna tot ma suni de doua ori pe zi sa vorbesti cu mine, sa vezi ce mai fac sau sa imi povestesti toate prostiile posibile.
     Pentru toate astea si pentru tot ceea ce esti iti spun ca te iubesc, si iti inchin acest post.

                                             Pentru Andreea.

Vine, vine ziua mea! 2

       M-am gandit bine si mi-am dat seama ce mai vreau:

• un aparat de karaoke
  
• ceva fermecator...ca in power puff girls
• si...pace in lume!

Vine, vine ziua mea!

        Pentru ca am promis intr-un post anterior, astazi o sa postez lista cu dorinte de indeplinit de ziua mea. Pentru toti cei interesati sa ma faca fericita si nu stiu cum, iata care imi sunt dorintele:

• vreau sa fac scoala de soferi;
  
• vreau o masina, nu ceva spectaculos, doar un New Bettle, verde, cu floricele :D;
• vreau flori multe, multe de tot;
• vreau o petrecere surpriza;
• vreu ceva personalizat de la fiecare dintre prietenii mei;
• vreau si fusta, pardon, batista aceea, chiar daca stiu ca nu o sa port;
• vreau si bijuterii, multe si stralucitoare, cum vor toate fetele;
• vreau sa fie soare si sa fie cald neaparat, deci sa vedeti cum va intelegeti cu Doamne-Doamne;
• vreau o dedicatie la radio;
• vreu un tricou personalizat;
• vreau sa fiu in centrul atentiei;
• vreau sa am bani multi, aviz membrii familiei;
• vreau un tatuaj semi-permanent pe glezna dreapta;

       Daca  va faceti griji ca nu imi doresc pre multe, mai sunt trei saptamani pana la ziua mea si mai am timp sa imbunatatec lista. Deasemenea puteti sa si improvizati si sa ma surprindeti!:D Va pupa Carmen si ne vedem pe 3.05

O noua zi, o noua aventura!

     In postul anterior va povesteam ce se intampla in autobuz, astazi o sa va explic ce inseamna sa mergi cu tramvaiul prin minunatul Bucuresti. Dupa cum stiti, intre 2-4 aprilie a.c. a avut loc samitul NATO si Bucurestiul a fost vizitat de oficiali din toate statele membre, iar bucurestenii au intins-o pe la mare, munte, pe la tara, fiecare dupa posibilitati, iar cei care au ramas in oras au stat in casa, deci Bucurestiul a fost in mare parte pustiu. In una din zilele acestea am decis sa caut o ruta mai scurta pentru a ajunge a mai repede la scoala, asa ca am gasit un tramvai care ma duce pana aproape de o statie de metrou in mai putin de 20 de minute. Bunnnn, doar ca socoteala din timpul samitului nu se potriveste cu ce se intampla in mod normal in Bucuresti.
      Luni pe la ora 3 pm, ma sui in tramvaiul pe care l-am asteptat 30 de minute. Evident, era plin si eu eram undeva lipita cu fata de usa. Pana aici nimic neobisnuit pentru transportul in comun, problema a aparut undeva pe Mosilor, unde nu se mai putea circula, toate cele trei benzi pe sens era pline, toate intersectiile erau blocate, se auzeau numai clacxoane din toate directiile si nimeni nu inainta. Aici intra in scena pasagerii imapacientati ai tramvaiului, toti nervosi si suparati ca nu inainteaza tramvaiul si ca nu "suna" vatmanul sa se dea toate masiniile de pe linie. Oamenii astia nu intelegeau ca nu aveau unde sa se duca toate masiniile alea, pentru ca toata strada era blocata, putea sa treaca pe acolo si Basescu, cu un alai intreg de SPP-isti, si tot nu i se facea loc.
       Bunnn, cea mai interesanta parte a inceput cand calatorii au inceput sa-si exprime nemultumirile. Spre exemplu, un domn facea un comentariu legat de soferita unei masini care se
afla langa tramvai: " Ia uite ce masina frumuosa are, e rosie. Daca a stiut sa iubeasca, i-a cumparat masina (sotul). Ea a deschsi usa, el a intrat, si i-a cumparat masina rosie. Io d'aia n-am masina, daca n-am stiut sa iubesc!" O alta doamna era foarte nemultumita de faptul ca in fiecare masina este decat un singur pasager, si ca acesta este motivul pentru care e Bucurestiul atat de aglomerat: "Uitati-va si dumneavoastra, in fiecare masina cate un singur om, pai sa se grupeze, sa mearga cate patru-cinci intr-o masina sa vedem daca mai este atat de aglomerat". Doamna nu cred ca intelegea faptul ca oamenii aceia se duceau in diferite locuri si nici nu se cunosc, dar ce importanta are asta cand drumul spre piata al tuturor bosorogilor are de suferit?!
     Undeva mai spre mijlocum tramvaiului un domn facea conversatie si am aflat ca are 84 de ani!!! La un anumit punct a inceput sa recite niste poezii despre Bucuresti, despre gunoaiele de aici, despre politicienii si multe altele. Poeziile erau creatie proprie si domnul a spus ca are destule cat sa recite un an intreg.
    La unison, toti pasagerii il injurau pe vatman ca nu inainteaza " Ce-i pasa lui, ii trec orele de munca, primeste banii, dar noi care stam aici???" Deasemenea s-a ajuns la concluzia ca toti cei sub 30 de ani care au masini nu le-au cumparat pe banii lor, ci sunt cumparate de parinti, care sunt fosti securisti si d'aia au bani, si ca toti cei care au iesit cu masinile pe strada nu au respect fata de cetatenii care se plimba, pardon, se deplaseaza cu mijloace de transport in comun.
   In concluzie, am facut doua ore cu tramvaiul pana am decis la un moment dat sa cobor si continui drumul pe jos, dar pot sa va spun ca m-am distrat, a fost cu adevarat amuzant si eram singura nebuna care radea cand toti ceilalti isi expuneau nemultumirile. Pot 
sa va spun doar ca marti nici macar nu am mai apucat sa ma sui in tramvai, l-am asteptat 45 de minute, nu a venit si m-am intors acasa...asta e! Cine m-a  pus sa fiu la facutate in Bucuresti si sa mai stau si in Obor???

Viata ca o prada!

          Sub deziva " Unde se duc maica toti tinerii astia asa de dimineata???" va prezint drumul spre scoala, sau cum imi place mie sa spun, calvarul prin care trec in fiecare zi. Ca sa va introduc in atmosfera, va prezint intai situatia: luni dimineata, foarte de dimineata, ora 7 fix, sunt in statie la obor si astept minunatul autobuz care sa ma duca pana la cea mai apropiata statie de metrou, Stefan cel Mare. Afara e frig si bate un vant... mai, mai sa ma ia pe sus. Dupa 15 minute de asteptat si de injurat pe toti cei care ii consider eu responsabili de o astfel de situatie, vine mirobolantul autobuz si reusesc cu greu sa ma inghesui in el si sa fac fata faptului ca sunt strivita intre o doamna corpolenta si o bara, dar deh, asta e situatia! Langa mine o babuta cam de 160 de ani care face conversatie cu doamna corpolenta: "Ce sa facem maica, daca astia de la R.A.T.B. nu suplimenteaza autobuzele astea... toti trebuie sa ajungem unde avem treaba, io tre sa ma duc la spital ca m-a muscat un caine si tre sa fac injectii, asta e!". Nu numai doamna obeza, scuze, corpolenta i-a dat dreptate, ci si eu ca pana la urma femeia spunea purul adevar. Dupa 45 de minute am ajuns la Stefan cel Mare, de unde am putut sa iau metroul si sa ajung la destinatie cu doar o jumatate de ora intarziere.
            La intoarcere regulile se schimba. Cand am ajuns la Stefan sa iau autobuzul spre casa m-am intalnit cu doua colege care asteptau deja de 15 minute in statie, iar autobuzul a venit abia dupa inca 15 minute. Bineinteles ca intre timp statia s-a umplut de oameni care injurau. A venit si mult asteptatul autobuz care era deja plin pana la refuz, oamenii erau inghesuiti in el mai rau decat sardinele intr-o conserva. Am stat o secunda, am cantarit situatia, am realizat ca nu are rost sa ma inghesui in el ca NU am unde, asa ca m-am asezat la soare si am decis sa privesc oamenii cum se imping in autobuz. La usa din fata un domn se prinsese de bara si statea cu un picior pe scara si cu unul in afara ei, crezand ca autobuzul o sa plece chiar daca nu se poate inchide usa. Dupa mai multe incercari de a o strivi pe domnisoara din fata lui si observand ca  soferul nu pleaca pentru ca nu poate inchide usa, a renuntat. Nu se poate spune acelasi lucru despre un domn care se chinuia sa urce pe scarile din mijloc. Acesta din urma isi dorea atat de mult sa fie in acel autobuz incat s-a lasat strivit intre usile autobuzului de trei ori. Eu stateam si radeam, evident. Ma intreb si acum... cat de tare trebuie sa te grabesti ca sa te inghesui intr-un astfel de autobuz? Cand soferul a reusit sa inchida usile si sa porneasca, domnul de care va povesteam era cu fata lipita de geam si se vedea foarte clar ca era strivit si suferea din cauza asta.
        In fine, dupa inca 5 minute soseste un autobuz un pic mai liber in care reuseste sa se suie tota lumea care astepta in statie. In timp ce urcam, in spatele meu, o domnisoara la 180 de ani spune: "De ce nu mergeti maica pe jos?" eu:" Nu, nu, nu multumesc, prefer sa merg cu autobuzul." ea:" Eu cand eram de varsta voastra mergeam pe jos!" eu:" Pai mata este de-o varsta cu electricitatea, cand erai de varsta mea nici nu erau autobuze, Bucurestiul era campii cat vezi cu ochii!" ea(foarte suparata):"Tineretul din ziua de azi, nu mai ai loc de ei, nu mai stiu ce inseamna respect!". Am lasat femeia in pace ca nu am vrut sa ii cauzez un atac de cord si sa nu mai ajunga la piata, ca da, am elucidat si misterul, acolo se duc toti mosii si babele din autobuze, la piata, se plictisesc acasa si pleaca sa se plimbe pentru ca au transport gratuit, si unde sa se duca ei ca sa mai socializeze daca nu la piata?
           Buuun. Autobuzul era evident plin, iar eu stateam intr-un soi de cumpana, ca sa pot sa ma  tin si de bara si sa nu cad in bratele vreunui bosorog perves. In fata mea era o femeie care avea o geaca cu gluga si la gluga avea blana. Bineinteles ca blana aia era toata pe fata mea si ma gadila pe la gura de nu mai puteam, asa ca am incercat sa scap si sa ma ridic pe varfuri, dar blana ma gadila acum pe gat, asa ca radeam singura de nebuna, si jumatate de autobuz se uita la mine. Ce punetam sa fac? Sa ii zic femeii sa plece cu blana din fata mea? Unde era sa se duca? Nu aveam ce sa fac decat sa accept conditiile jalnice de transport.
           Un pic mai in fata de locul unde sufeream eu, doua femei foarte culte pornesc o discutie, evident de la faptul ca nu suplimenteaza R.A.T.B.-ul transportul, apoi una dintre ele face o observatie foarte inteligenta: "Nu vedeti ca schimba astia iara boldurile?" ( =)) ), cealalta spune: "Da...da' am auzit ca ne da astia...masonii...", prima femeie exclama furioasa si oarecum sarcastica:" Ce sa ne dea masonii? Ne da in cap masonii, asta ne da!". Dupa o perioada scurta de timp, discutia aluneca pe nesimtite spre un alt subiect interesant: ardelenii. Iata ce zice una dintre femei despre ardeleni: "Ardelenii astia...vorbeste rar...dar cand zice o vorba...ei o spune!" moment in care eu deja ma tineam strans de bara sa nu lesin de ras! La urmatoarea statie am coborat asa ca nu pot sa va spun ce alte probleme importante ale planetei au mai discutat cele doua femei incredibil de inteligente.
         In concluzie: faptul ca a fost inchisa gura de metrou obor e posibil sa aduca si ceva bun, mai iau si eu contact cu intelepciunile neamului. Nu stiu din ce motiv, dar eram foarte bine dispusa in ziua aia, ca altfel nu cred ca mi se pareau asa de amuzante intamplarile astea.
Va pupa Carmen!

Libera la maaaaareeee!

         Ma uitam pe blogul lui Vovo azi si am vazut ultimul lui post care a fost foarte bun, si mi-am   amintit ca acum cateva saptamani a venit o prietena buna in vizita si impreuna cu ea si cu Andreea am facut o seara de rememorare a tuturor melodiilor cu care a inceput de fapt muzica dance, pentru ca nu era altfel de muzica atunci, toata lumea canta dance. Asa  ca am cantat absolut toate melodiile pe care ni le-am adus aminte de la ANDRE, N&D, Genius, 3 SUD EST si  sa nu uitam de A.S.I.A. Cine nu isi aminteste de "Libera la mare", "Vino la mine",  "Orasul trist" sau "Amintirile"? Da, versuri ca :"sutienul e prea mic/ dar asta nu ma deranjeaza/
cu atat mai bine/sunt mai sexy/ am figuri in cap sunt rea/ un baiat sa agat as vrea/ cu el ma voi juca/ ne vom distra e vara mea AH" pareau in seara aia incredibil de amuzante, dar ne aminteau si de perioada in care le ascultam si aveam ...cat? 12 ani? Sau cine mai stie versurile :"Ia cu tine 
si inima, inima mea/ si ascunde-o in bagaje pe undeva/ ia-o cu tine acolo in America/ sau in Asiaaaaaaaaaaaaaaaa"? Eu stiu pe cineva care le canta nu demult si, da Andreea, despre tine e vorba!=))Si acum o intrebare la care trebuie sa imi raspundeti sincer,va mai chinuiesc amintirile? Va mai rascolesc? 
      Doamne ce vremuri...ce melodii...Il mai   stiti pe Dinu Maxer? Daca nu, nu va faceti probleme pentru ca nu ati pierdut nimic. Ei bine,   acest pseudo-cantaret nu vrea sa vada directia in care se indreapta muzica noastra romaneasca si continua sa compuna (da, este si compozitor!) si sa cante aceeasi muzica pe care o canta si  acum 8 ani. Daca sunteti curiosi cum urla o pisica trasa de coada puteti sa il ascultati pe acest mega-necunoscut aici.
O alta melodie arhicunoscuta, mega-extra-hit gasiti aici.
      In alta dezordine de idei, va recomand sa mai ascultati din cand in cand melodii d'astea mai  vechi, si nu ma refer la piese vechi Iris sau Vama Veche, melodiile acelor formatii care probabil 
ca nici nu mai exista, faceti si voi o comparatie si astept apoi pareri aici pe blog.
Va pupa Carmen!