joi, 30 aprilie 2009

De ziua ta, ziua ta, ziua ta...

*Ce as putea sa-ti ofer mai mult decat dragostea?*

A foat ziua lui Gabi, a fost ziua mamei mele, a fratelui meu, a nepotilor mei, a Andreei si a Ancai si sper ca nu am uitat pe nimeni. Nu am mai facut oda nimanui, am facut anul trecut pentru Gabi, pentru cea mai iubita mama din univers, si bineinteles Andreei.

Mai e putin si se termina sezonul de zile de nastere, ne-am facut mai mari, mai batrani sau mai intelepti, am fost suparati ca a mai trecut un an sau ca nu putem sa sarbatorim asa cum ne-ar placea...oh well, trebuie sa zambim, maine ar putea fi mult mai rau. Mai important decat asta este ca va iubesc pe toti, foarte mult, ca sper sa fiu mereu in preajma voastra sau voi in preajma mea si sa va spun iar "La multi ani!"

Mult zgomot pentru nimic

Am fost in noaptea de inviere la biserica. Imi place sa ma duc la biserica atunci cand nu e nimeni, cand nu e slujba si cand nu este folosita ca scuza pentru a iti arata noile haine/masini/telefoane. Am fost din nou dezamagita de oamenii care vin la biserica de Paste, de fapt sunt foarte multi oameni pe care ii cunosc si pe care nu ii vad decat o data pe an, de Paste. Am luat lumina si am mai ramas un pic pe langa biserica unde am vazut copii fara niciun fel de respect, care faceau un asemenea dialog :" Stai ma, sa moara mama, sa-mi aprind si eu o tigare de la lumanare!" si asta este doar partea care poate fi reprodusa. Intreb, de ce? De ce sa mai vii la biserica in primul rand daca nu te intereseaza, daca o faci doar ca sa poti sa te duci sa te imbeti dupa, daca nici nu stii de ce trebuie sa-ti aprinzi lumanarea, si in al doilea rand, de ce sa ma mai duc la biserica daca in loc sa fac loc luminii sa imi lumineze sufletul, ma umplu de scarba fata de semenii mei? Nu ar trebui sa judec, dar mi-e greu sa ma reculeg spiritual printre injuraturi.

Daca nu e un eveniment de o asa amploare, si nu vine absolut toata lumea la biserica, atunci nu poti sa te duci fara sa se uite o baba urat la tine, fara sa ti se spuna sa te dai la o parte ca stai pe locul unei babe acre care crede ca daca se duce acum la biserica i se vor ierta toate pacatele. Dumnezeu vede ce e in sufletul fiecaruia, chiar si al babelor, si nu are nicio importanta ca se duc la biserica daca in sufletul lor e intuneric si numai rautate.

Preotii nu spovedesc copiii daca nu au tinut post. Copiii? Pai copiii sunt in crestere, au nevoie sa manance carne si lactate ca sa creasca mari. Nu poti sa treci pe langa o biserica pur si simplu si sa intri sa te rogi, pentru ca daca esti femeie si esti data cu ruj...hmmmm nu vreau sa fiu rea, dar se uita toata lumea la tine de parca ai fi venit de pe centura. Nu cred ca trebuie sa ascunzi cine esti, sau Dumnezeu nu te vede cand iesi pe strada si esti data cu ruj? Sa-mi explice si mie cineva, pentru ca am primit multe explicatii si nu m-a convins niciuna, de ce nu au voie femeile sa intre in biserica daca sunt la menstruatie?

Iisus a daramat toate tarabele din fata templului tocmai pentru ca nu se face comert in biserica, dar ati vazut cat mai costa o lumanare, sau cum in fiecare biserica e un magazin din ce in ce mai mare cu tot felul de obiecte de cult din ce in ce mai scumpe?

Nu vreau sa mai spun nimic, dar mi-e clar ca oamenii au uitat cine este Dumnezeu si ce inseamna credinta...Oamenii au uitat in primul rand sa fie buni si uita usor, usor sa fie oameni. Pe voi ce va defineste ca oameni? Doar ratiunea?

sâmbătă, 11 aprilie 2009

3in1, 2in1, 1...

Da, am luat carnetul! Gata, am scapata de stres...Am inceput scoala anul trecut in vara si am reusit sa o termin week-en-ul trecut, sunt o imprastiata, dar gata, am scapat de stres!

E un lucru foarte mare pentru mine ca am reusit sa fac si asta, mai ales ca imi doresc sa am carnet de cand aveam sapte ani. Tin sa le multumesc in mod deosebit prietenilor mei Luci si Andrei, care mi-au explicat in diferite feluri, care mai de care mai creative, ca nu o sa iau niciodata carnetul...>:P

In alta ordine de idei, nu mai scriu pe blog asa des cum o faceam, am implinit deja un an de la primul post...Nimic din ce fac sau ce gandesc nu-mi mai pare atat de important incat sa merite mentionat.

Am o noua dilema acum : A emigra sau a nu emigra? Eu vreau sa raman aici si sa ma dau cu capul de toate problemele din Romania, sa-mi construiesc o casa la care sa platesc rate toata viata, sa am un job in domeniul pe care mi l-am ales, dar toti oamenii din jurul meu pleaca...si toti imi spun sa plec si eu...

De ce nu ne ofera tara asta o sigurata, sa pot sa spun clar ca nu plec de aici pentru ca aici mi-e cel mai bine? De ce nu angajeaz nimeni tineri absolveti fara experienta in domeniul meu, in jurnalism? Daca mi-as gasi un job care sa ma multumeasca as putea sa spun ca nu vreau sa plec...

Oh well, life sucks...but it's all gonna be just fine!