sâmbătă, 29 august 2009

Eu cred in Romania. Tu?

A trecut moda plecatului la capsuni in Spania, mai bine zis nu mai sunt chemati romanii acolo pentru ca au intrat si ei in criza. Romanii cu mai multe asteptari de la viata emigreaza in Canada. Romanii mai in varsta pleaca in Italia sa ingrijeasca batrani. Tinerii pleaca in America- land of opportunities. Eu nu vreau sa plec! Eu inca mai cred ca pot sa reusesc aici, sa-mi iau o casa cu un credit ipotecar , sa-mi cumpar o masina productie autohtona tot printr-un credit avantajos, sa am un serviciu stabil unde sa avansez o data la cativa ani si sa primesc o marire de salariu periodic. Sunt naiva? Optimista? Nebuna?

Eu cred ca Romania are mai multe posibilitati sa se dezvolte decat restul tarilor din estul Europei. Da, am pierdut sansa sa fim o tara dezvoltata dupa Al Doilea Razboi Mondial, dar putem oricand sa rescriem istoria. Avem mine de aur, petrol, paduri, teren arabil, oameni destepti si dornici de munca. De ce suntem doar o piata de desfacere? Ma uit in hipermarketuri si vad ca produsele romanesti sunt putine, ascunse pe rafturile de jos, nu li se face publicitate, nu sunt promovate si nici nu par a fi de incredere. Eu cumpar produse romanesti pentru ca stiu ca daca nu li se face publicitate, atunci pretul publicitatii nu apare in pretul produsului la raft.

Cine sunt eu? Sunt produsul sistemului de invatamant romanesc, sunt produsul mediului in care am trait. Daca m-as fi nascut in America, as fi fost altcineva. Eu sunt mandra de mine, sunt multumita de ceea ce sunt si tocmai de aceea nu vreau sa plec. Stiu ca un loc strain m-ar schimba, nu vreau sa incep sa cred ca lucrurile materiale sunt mai importante decat valorile spirituale.Ce probleme are Romania care sunt unice in lume? Birocratia? Coruptia? Tiganii? Infractionalitatea? Astea sunt peste tot, nu la partea asta suntem unici ci la partea in care ne sunt recunoscute valorile. Hai sa nu mai fim lasi, hai sa nu abandonam Romania, hai sa nu ne mai intrebam ce face Romania pentru noi, ci mai bine ce facem noi pentru ea.


Deviza Europei este "Unitate in diversitate" si noi aderam la ea (atat la Europa, cat si la deviza), dar cand Mailat a violat-o pe italianca toata lumea, unii cu furci, unii cu topoare, urla sa ne separam de tigani, sa nu fim identificati cu ei...Ne mandrim cu Ardealul, cu arhitectura locului, dar ii uram pe unguri ca ne-au cotropit. Intrebarea mea este: nu suntem in stare sa pastram o constanta? Sa acceptam viata cu bune si cu rele? Sa ne acceptam unii pe ceilalti si sa ne iubim pentru ceea ce suntem?

Mircea Badea spune:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!" Suntem atat de ocupati sa criticam multele lucruri care nu merg bine aici si sa ne facem actele de emigrare, incat uitam ca putem face ceva, uitam ca noi suntem cei care trebuie sa infaptuim schimbarea, uitam ca noi, romanii, suntem majoritari in Romania, uitam ca soarta celor doua razboaie a fost in mana noastra.

Cred cu tarie ca singurul lucru care le lipseste romanilor este patriotismul. Am putea sa facem mult mai multe daca am avea incredere in noi, daca am fi mandri de ceea ce suntem, daca nu ne-am mai subaprecia valorile. Cred ca Romania e o tara perfecta si singurul lucru pe care ar trebui sa-l facem este sa ne schimbam mentalitatea, sa deschidem ochii si sa invatam in primul rand sa ne apreciem.


Romanii au uitat sa promoveze valorile, oamenii ca Petrache Poenaru. Nu stiti cine e Petrache Poenaru? Este cel care acum aproape 200 de ani a inventat stiloul si a revolutionat lumea instrumentelor de scris. Romani ca el inca mai sunt, dar talentul lor este inabusit de conceptia ca suntem prea mici pentru a face noi vreo diferenta. Va poftesc sa va uitati la imaginile acestea si o sa intelegeti cine suntem noi.

Obiceiuri de nunta la romani

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o data un cuplu de romani care vroiau sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Povestea incepe frumos, cu un inel si o intrebare: "Vrei sa fii sotia mea?", dar de aici pana la inceputul relatiei de sot si sotie sunt multe lucruri de facut.

Obiceiuri sunt multe si difera de la o zona la alta a Romaniei, doar rituarile bisericesti sunt acelasi si par neschimbate in timp. Teoretic, dupa ce viitoarea sotie spune "Da", mirii ar trebuie sa se duca la Biserica unde sa aiba loc slujba de logodna, dar in cele mai multe cazuri nu se intampla asa si sfintirea logodnei are loc exact inainte de cununie. Inainte de nunta trebuie batuti brazii la casa nasilor si a miresei. Bradul simbolizeaza tineretea si vitalitatea cuplului si sunt impodobiti pentru a simboliza bunastarea familiei.

Cununia civila are loc intodeauna inaintea celei religioase iar daca cele doua au loc in aceiasi zi, nunta incepe dimineata in fata ofiterului starii civile. Dupa ce mirii devin sot
si sotie in fata legii, mireasa pleaca la ea acasa unde are loc imbracatul miresei de catre soacra mica si prietenele apropiate ale miresei, iar la sfarsit, nasa ii prinde voalul.In tot acest timp lautarii canta invariabil "Ia-ti mireasa ziua buna" si alte cantece pe tema despartirii miresei de familia ei. Mirele merge si el acasa unde prietenii lui il pregatesc pentru nunta, adica il imbraca si il barbieresc.Aceste doua ritualuri sunt de natura initiatica a celor doi miri si sunt menite sa ii pregateasca pentru casatorie.


Inainte sa plece la Biserica, acasa la mireasa se danseaza Hora Miresei care este menita sa demonstreze ca familia e fericita pentru alegerea pe care a facut-o ea. Odata ajunsi la Biserica, mirii se casatoresc in fata lui Dumnezeu si preotul (sau preotii) care oficializeaza ceremonia le pun in vedere nasilor ca au obligatia sa vegheze asupra celor doi miri in calitatea lor de parinti spirituali. De la Biserica toata atentia se indreapta asupra petrecerii de nunta. Aici oaspetii sunt primitii de cei doi socrii care trebuie sa inchine un pahar de sampanie cu fiecare invitat.


Petrecerea se deschide cu dansul celor doi miri care in mod traditional este un vals, dar melodia ramane la alegere. In cursul serii mireasa arunca buchetul si traditia spune ca
fata care il prinde se va casatorii in decursul urmatorului an. La ora 12 este adus tortul miresei care este taiat de amandoi mirii si cei doi isi dau sa manance din tort unul altuia,
ceea ce simbolizeaza increderea pe care o au unul in celalalt. Dupa 12 noaptea, miresei i se da voalul jos si ii este pus fetei care a prins buchetul, iar miresei i se pune o basma pentru ca a intrat in randul femeilor maritate.

Undeva in timpul nuntii, oricand, este furata mireasa si mirele primeste un pantof de'al ei. Cei care o fura, de obicei prietenii mirelui, trebuie sa ii ceara sa o rascumpere in cele mai diverse feluri, iar mirele trebuie sa faca orice i se cere pentru a demonstra cat de mult isi iubeste sotia.

Pana nu demult, nuntile erau cu "strigat de dar", adica fiecare nuntas facea public darul (in general in bani) pe care il facea celor doi proaspat casatoriti. Acum traditia asta a dispurat la oras, doar strigatul , nu si darul care este pus acum in plic si este surpriza.
Pentru ca v-am spus tot ca pe o poveste, o sa va spun si ca nunta tine trei zile, exact ca in povesti. A doua zi petrecerea se muta la casa mirelui unde se mananca “ciorba de potroace”. Acesta petrecere se facea pentru a sarbatorii virginitatea miresei, acum nu mai este cazul, este doar o petrecere mai putin formala. A treia zi, petrecerea se muta la casa socrilor mici, iar dupa cea de a treia zi, cei doi proaspat casatoriti incep sa umble dupa acte, pentru ca mireasa si-a schimbat numele si iata cum incepe o frumoasa poveste de dragoste in care cei doi traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

luni, 10 august 2009

Mi-e dor si doare...

Toata lumea pleaca sprea alte orizonturi mai frumos colorate, mai calde, mai calme, unde lucrurile sunt mai simple, unde nu mai doare...si eu raman mereu in urma lor, aici unde totul e gri si fara tine pare negru. Am sa plec si eu si voi lasa si eu in urma tot intr-o zi, o sa iau totul de la capat, o sa ma reinventez ca o persoana mai buna, mai puternica, mai inteleapta si poate atunci nu o sa mai doara.

Ma bucur pentru tine, sper sa-ti fie bine, sa nu regreti nimic si sa nu uiti ca tot ce a fost nu poate nimeni sa iti ia oricat de departe ai pleca. Nu ai ramas cu noi, ai ramas cu amintirile cu noi, sa nu traiesti prin ele, sa iti faci altele mai frumoase, mai vesele...

Imi pare rau ca nu te-am apreciat mai mult, ca nu te-am facut mai fericita, ca nu te-am sustinut si nu te-am ajutat mai mult si iti multumesc ca ai fost acolo de fiecare data cand am avut nevoie de tine. Stiu ca sunt egoista pentru ca imi doresc sa nu fi plecat, dar stiu ca ai facut cea mai  buna alegere, stiu ca o sa fii fericita pentru ca meriti si pentru ca nu o sa accepti mai putin de atat.

Mi-e dor de tine din momentul in care m-am intors cu spatele si am plecat...stiu ca si tie ti-e greu si te rog sa ai grija de tine pentru noi, ca noi vom avea grija unul de celalalt.

Te iubesc mult Pui!

P090809_04.31 P090809_04.30