Era sau nu mai bine inainte?

Suntem nostalgici. Ne sta in fire. Chiar si noi, cei care stim despre perioada comunista doar din povesti, ne punem problema daca am schimba toata libertatea pe care o avem acum pentru un job sigur, pentru o casa primita de la stat si manifestari de 23 August. Multi spun ca daca ar fi stiut ce se va intampla si unde vom ajunge, nu ar mai fi fost nicio revolutie. Lasand deoparte teoria conspiratie ca nu a fost o revolutie, ca Ceausescu traieste, si rezumandu-ne la ceea ce stim sau ceea ce ni s-a spus, trebie sa ne intrebam serios daca am primit sau nu ce am vrut.

De ce au vrut romanii o schimbare? Pentru ca nu mai rezistau cenzurii, nu mai stiu in cine sa aiba incredere si nu puteau nici sa se conformeze cultului personalitatii. Era mancare destula, dar doar pentru cei care aveau relatii, daca erai sefa de magazin, aveai mai multa carne decat putea manca familia ta, prietenii tai aveau si ei partea lor si tu deveneai una dintre cele mai importante persoane din cercul tau de cunostinte. Daca nu erai sefa de magazin si nu aveai nicio cunostinta care sa te ajute, stateai cu orele la coada si aveai toate sansele sa ajungi in fata si sa nu mai fie produsul petru care ai asteptat atat. Acum cunostintele sunt absolute necesare cand vine vorba de birocratie. Ati incercat sa va faceti pasaport fara sa aveti o pila? Fara o punga de cafea si o cutie de bomboane? Ai toate sansele ca dupa ce petreci o zi intreaga platind taxe, si facand multe demersuri in care ai nevoie de buletin, sa ti se spuna la sfarsit ca nu ti se poate face pasaport pentru ca trebuie intai sa-ti schimbi buletinul…e greu sa acceptam ca si acum suntem sclavii cunostintelor.

Inainte de ’89 nu puteam parasi granitele Romaniei, chiar si olimpicii care plecau la concursuri in strainatate erau paziti sa nu fuga. Acum avem posibilitatea sa plecam oriunde, si majoritatea pleaca sa faca munca de jos in alte tari. Asta am vrut? Am vrut sa avem libertatea sa alegem si multi au ales strainatate, chiar daca ea nu ne primeste cu bratele deschise. 

In ’84 a inceput constructia Casei Poporului care este cea de-a doua ce-a mai mare cladire din lume dupa Pentagon. Constructia ei a durat 4 ani, cam cat dureaza acum constructia unui kilometru de autostrada. E foarte adevarat ca poporul a facut multe sacrificii pentru constructia gigant si la fel de adevarat e ca acum nu suntem dispusi sa facem sacrificii pentru binele tuturor si am devenit foarte egoisti.

Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca era mai bine inainte, nu cred ca poate exista o autoritate care sa ma oblige sa nu fac ce vreau cu trupul meu (ma refer aici la avort), nu cred in controlul securitatii sau in cultul personalitatii. Cred insa ca romanii au vrut o schimbare pe mai multe planuri, cred ca si-au dorit sa fie liberi sa aleaga, din pacate, ce era mai important nu s-a schimbat. Am ramas la fel de inchisi la minte, suntem condusi de oameni care au fost indoctrinati de comunism, am uitat cum era cand nu aveam voie sa avem icoane, si acum cand avem libertate, nu suntem mai spirituali, ci am devenit mult mai materialisti.

Nu trebuie sa uitam ca peste 1000 de romani au murit pentru ca noi sa aveam libertate. Sa nu uitam ca acum nu trebuie sa mai lasam pe nimeni sa gandeasca pentru noi, suntem singurii care pot infaptui schimbarea, suntem cei pe umerii carora cade responsabilitatea de a face din Romania o tara libera si mai buna decat era inainte de ’89.

Carmen Savu

Articol publicat si pe www.produsin.ro