Toata lumea minte! Nu am spus eu asta, a spus-o Doctor House si, desi este un personaj dintr-un serial, am acceptat ceea ce spune ca pe un adevar universal. Mintim cu totii, ne mintim parintii pentru a nu fi pedepsiti atunci cand am facut ceva ce stiam ca nu ar fi trebuit, sau ca sa nu ii ingrijoram, ne mintim profesorii ca am avut motive serioase pentru care am lipsit, cand de fapt am dormit un pic mai mult, ne mintim prietenii spunandu-le ca totul o sa fie bine, chiar daca nu suntem siguri de asta. Intrebarea este alta, cum stii sa faci diferenta intre o minciuna mica si nevinovata si una gogonata care o sa te bantuie toata viata? Cand trebuie sa ne oprim?
In primul rand trebuie sa facem diferenta intre minciunile pe care le spunem spre binele nostru si cele pe care le spunem ca sa ii protejam pe cei pe care ii iubim. De ce? Ca sa intelegem ca pana la urma nu exista doua categorii, toate minciunile pe care spunem sunt spre binele nostru. II spui iubitei tale ca ii sta bine imbracata asa chiar daca nu prea iti place, nu ca sa o faci pe ea sa se simta mai bine, ci ca sa nu mai astepti pana se schimba si sa nu ai parte de drama, ii spui prietenei tale ca nu ai chef sa iesi in oras ca sa nu fii nevoita sa il vezi pe noul ei prieten pe care tu nu il placi si nu o faci pentru ca iti pasa de sentimentele ei, ci pentru ca nu vrei sa fie suparata pe tine si sa suporti consecintele.
Toti spunem ca suntem cinstiti si ca vrem ca si ceilalti sa fie corecti cu noi si sa ne spuna doar adevarul, dar e simplu de inteles ca daca noi ii mintim pe ceilalti, pana si pe cei pe care ii iubim cel mai mult, atunci si noi suntem mintiti la randul nostru si, adevarul este, ca preferam sa fim mintiti. Nu vrem sa auzim adevarul pentru ca DOARE, vrem sa auzim minciuna aia mica, aia care ne facem sa ne simtim mai bine in pielea noastra, mai siguri pe noi si pe relatiile pe care le avem. Adevarul este ca orice relatie se bazeaza pe o serie de minciuni, uneori mai mari, alteori mai mici si mai nevionovate. Cu cat sunt minciunile mai mari insa, cu atat e mai greu ca relatia sa supravietuiasca in timp, pentru ca la un anumit punct adevarul iese la suprafata, sau, dupa cum spune proverbul, minciuna are picioare scurte.
Avem incredere in oamenii cu care ne inconjuram, dar asta inseamna ca ii credem orbeste? Ca nu punem la indoiala ceea ce spun? Uneori da, dar inseamna in mod special ca avem incredere in ei sa nu ne faca rau intentionat si asta nu inseaman ca sunt suta la suta corecti, ci doar ca, indiferent ce fac, pun in discutie si sentimentele noastre. Nu o sa spun asta ca pe un adevar universal, dar nu cred ca exista relatie cu suta la suta corectitudine si asta pentru ca nu ar rezista. Mintim ca sa nu fim judecati si mintim ca sa para ca nu ii judecam pe altii, dar in esenta, ceea ce gandim este de foare multe ori diferit de ceea ce spunem.
Asa ca unde tragem linie? Ar trebui sa ne oprim inainte sa spunem minciuni ce nu mai pot fi reparate, minciuni care nu mai tin cont si de sentimentele celorlati, ci doar de ale nostre si care le-ar face rau intentionat, si nu pentru binele celorlati, ci pentru binele nostru pentru ca e foarte posibil ca o minciuna buna pe termen scurt sa fie una foarte rea pe termen lung, una pe care nici macar o alta minciuna, mai mare, nu o mai poate repara, petru ca da, toate minciunile sunt sustinute pe termen lung de alte minciuni, si totul devine ca un bulgare de zapada rostogolit la vale, din ce in ce mai mare pana cand la un moment dat scapa de sub control. Si cand adevarul iese la suprafata, minciunile se repara tot cu alte minciuni:"Am facut-o spre binele tau!"
Am devenit experti in a mintit. Suntem atat de buni incat am ajuns sa ne mintim singuri, sa ne spunem mici minciuni care sa ne mareasca increderea in noi, care sa ne faca sa simtim ca suntem buni si le credem, le credem orbeste pentru ca pana la urma, daca nu ai incredere in tine, atunci cum sa ai incredere in altii? Raspunsul e cat se poate de simplu, ai incredere orbeste, ai incredere pur si simplu pentru ca avem nevoie de asta si de toate minciunile pe care le auzim. Pana la proba contrara, suntem cu totii corecti si spunem doar adevarul, cu mana pe Biblie, adevarul si numai adevarul, dar poate nu pe tot, mai pastram ceva si pentru noi, asa, ca un secret!
Postări
