De ce toate mi se intampla mie?

Prolog:


Ma duc la serviciu, ma joc bingo sau ma uit la filme, mai fac curat, mai ma duc in parc sau pe malul marii, dorm mult, imi fac griji pentru viitor, visez mult cu ochii deschisi si imi fac planuri sau stau pur si simplu si ma uit in gol. Traiesc. Respir. Ma intreb de multe ori unde o sa ma duca viata...cu siguranta nu credeam ca o sa ma duca aici, dar...viata e plina de surprize.

Am impresia uneori ca sunt intr-un univers paralel, intr-o lume in care timpul trece altfel. Am impresia ca timpul a trecut doar pentru altii, in timp ce eu am ramas in acelasi loc unde eram si acum un an. Nu am mai scris pe blog pentru ca am ajuns la un punct unde am inceput sa cred ca ceea ce am eu de spus nu intereseaza pe nimeni, ceea ce a fost intodeauna valabil, dar nu m-a mai oprit pana acum.

Uneori ajungi la punctul in care te complaci intr-o rutina zilnica in care nimic nu mai are importanta, nu te mai opresti sa zambesti cand vezi apusul pe mare, nici nu il mai observi, nu mai vezi nimic in jurul tau si singurul scop pe care il ai este sa treci de ziua de azi, sa se faca maine. Parca astepti ceva...si daca acel ceva vine probabil o sa fii prea ocupat cu rutina ta sa il observi.

Uneori ma intreb, de fapt, ce e important pentru mine? Imi raspund scurt si la obiect, ma uit in jurul meu si constat ca am o mare parte din lucrurile pe care le consider importante. Poate d'asta nu mai vreau nimic. Sau poate nu mai vreau nimic pentru ca am impresia ca nu merit, sau ca oricum nu o sa primesc, sau poate vreau prea mult, atat de mult incat se reduce la nimic si ma intorc la privitul in gol.

E destul un moment, o singura conversatie, sa iti schimbe perspectiva asupra vietii. Cand ma intrebam de ce eu, de ce mi se intampla mie, ce vreau sa fiu fericita, ce as schimba daca as putea, cat de departe in timp m-as intoarce sa schimb niste lucruri si cat de mult m-ar schimba pe mine, eu cea de azi, decizii diferite ale oamenilor din jurul meu, am cunoscut o doamna. Am aflat ca are MS de ceva vreme si incerca sa treaca peste atacuri si pestre problemele cauzate. Considera ca poate sa treaca peste orice daca e destul de puternica psihic, oricum de acolo pornesc in general toate. Recent insa a aflat ca are o tumoare pe creier care sangereaza si in cauzeaza probleme zilnice. Intr-una din zile s-a dus sa puna benzina si dupa ce a ridicat pompa a realizat ca masina o lasase in parcare, vis-a-vis de benzinarie. In alta zi a vrut sa plece cu masina intr-un alt oras din apropiere si s-a trezit la intrarea in alt oras, din directia opusa, si nu intelegea ce cauta acolo.

Sunt momente ca asta care te fac sa intelegi ca nu tu esti centrul universului, si nu doar tie ti se intampla toata. Tie nu ti se intampla de fapt nimic si nu ai in esenta nicio problema. Toata lumea ar vrea sa schimbe ceva, ar vrea sa fie altcineva, sa fi fost in alt punct. Uneori realizam prea tarziu ca ceea ce cautam si ne dorim nu ne-ar facea mai fericiti sau mai buni.

Romania+Polonia=Love

Eu am ajuns la concluzia ca oamenii de gheata sunt sub orice critica de prosti, da, am spus-o! Poate doar cei pe care i-am cunoscut eu, dar chiar si asa...Hai sa va povestesc de ce am ajuns la concluzia asta:

1. Intr-o dupa amiaza frumoasa, o colega de serviciu care are vreo 40 de ani ma intreaba linistita cum se scrie FRACTURE. Sa ne intelegem, m-a intrebat pe mine care locuiam aici de 3 luni atunci cand mi s-a pus intrebarea asta. Eu, care sunt varza la spelling, sau cel putin asa credeam. Pana si eu am stiut raspunsul la intrebarea asta. I-am dictat linistita si ma gandeam daca un roman ar intreba un strain, abia venit in Romania de cateva luni, cum se scrie FRACTURA.

2. Intr-o seara friguroasa eram la serviciu si am iesit sa fumez o tigare cu o colega. Vine o alta colega, din nou pe la 40 de ani, si ma intreba: Astea sunt tigari poloneze? Ii raspund ca nu, sunt de la mine din Romania. Moment in care ea imi spune ceva ce m-a socat profund: Pai Romania si Polonia nu sunt acelasi lucru? Raspund socata ca nu iar ea isi sustine ideea spunand: A, credeam ca Romania si Polonia s-au unit si ca sunt acelasi lucru...

Am lasat un rand liber ca sa subliniez cat de socata am fost. I-am spus si eu ca Romania si Polonia nici macar nu sunt vecine. Am ras 15 minute, nu a fost un raspuns prea frumos la ceea ce a spus, dar nu am putut sa ma abtin. M-a intrebat de ce rad si i-am spus ca...pur si simplu e foarte amuzant. Nu cred ca a inteles ce intrebare idioata a putut sa puna.

3. Alta seara, de data asta un coleg de serviciu ma intreaba ce religie sunt. Ii rapund ca sunt Crestin Ortodoxa, iar el ma corecteaza si imi spune ca sunt Crestina. Ii repet, ca sunt Crestin-Ortodoxa, iar el imi spune ca nu exista asa ceva, ca exista doar crestini. Am incercat sa ii explic ca sunt doua feluri de Crestini, Ortodoxi si Catolici, ca la mine in tara majoritatea este Ortodoxa in timp ce la el in tara majoritatea este Catolica, i-am explicat cu Marea Schisma, in fine...La sfarsitul discutiei a plecat cam nedumerit si total neconvins de explicatia mea.

Astea sunt doar momente marcante, ca ma lovesc zilnic de prostia lor, ma trezesc eu folosind cuvinte pe care ei nu le inteleg si nu pentru ca nu sunt corecte, ci pentru ca sunt prea elevate pentru ei si trebuie sa le explic eu ce inseamna. Au pus afis pe usa unei bai: OUT OFF ORDER, cu doi F, OFF!!!!!!!!!! Si ce e mai grav e ca nu e prost doar cel care a scris afisul, toti sunt prosti pentru ca nu il da nimeni jos, nu il corecteaza nimeni!

Nu spun ca asa ceva nu s-ar intampla niciodata in Romania, dar...parca nu m-am intalnit niciodata cu atatia prosti intr-un singur loc.