luni, 23 aprilie 2012

Cine nu are batrani?

Astazi am primit un sfat bun. Cateodata oamenii imi spun lucruri care pur si simplu imi deschid ochii. Ma fac sa vad altfel lumea.

Stateam de vorba cu o doamna care a implinit recenta 90 de ani. Mi-a povestit ca s-a casatorit tanara si a avut primul copil la 18 ani. Sotul a plecat sa lupte in Al Doilea Razboi Mondial si nu s-a mai intors, a murit in Japonia, unde a fost capturat si batut pentru a optine informatii de la el. A primit doar o telegrama care a anuntat-o ca sotul ei, care avea doar 27 de ani, a murit in Japonia si a fost inmormantat intr-o groapa comuna. Fiica ei nu si-a conoscut tatal si a reusit abia acum cativa ani sa ajunga in Japonia sa puna cateva flori pe mormantul lui.

Doamna de care va povesteam s-a recasatorit cand aveam 27 de ani. Mi-a spus ca cel de-al doilea sot a fost un om excelet, avea si el tot 27 de ani, ea este nascuta pe 4 aprilie si el era nascut pe 5 aprilie asa ca in fiecare an ii spunea ca este foarte norocoasa sa aiba un sot asa de tanar, cu o zi mai tanar ca ea. Au avut imprena doi copii, o fata si un baiat, si nu a facut niciodata vreo deosebire intre cei trei copii, a fost tata pentru toti trei si i-a iubit la fel de mult. Mi-a spus ca nici nu s-ar fi gandit sa se recasatoreasca daca nu ar fi stiut ca el va fi un tata bun pentru primul ei copil. S-au iubit foarte mult.

Cel de-al doilea sot a murit cand aveam 54 de ani, infarct.

Prietena mea Peggy mi-a spus: Fii fericita Carmen, fii cea mai fericita mereu, ca nu stii niciodata ce se poate intampla maine, nu stii ce poate sa te astepte asa ca bucura-te de ziua de azi si fii fericita.

luni, 16 aprilie 2012

A fi sau a nu fi jurnalist?

Tocmai am citit un articol pe care puteti sa il cititi si voi aici despre cele mai proaste joburi. Articolul face topul celor mai proaste zece meserii in conditiile in care rata somajului la nivel mondial este in crestere ceea ce ii face pe oameni disperati si dispusi poate sa treaca peste anumite probleme cand vine vorba despre un job. Joburile in mass-media si-au asigurat trei din cele zece pozitii, alaturi de taietor de lemne, spalator de vase si fermier.

Stateam asa si imi aminteam de anul I de facultate cand ni se spunea ca FJSC nu creaza someri. Da, cred ca nu au anticipat criza asta financiara...O parte din colegii de facultate lucreaza in domeniu si pe ei vreau sa ii intreb, merita?

Mai ma gandeam asa si la alegerile mele in viata si cum am ajuns eu cu o diploma de facultate cu care, cel putin pentru moment, nu fac absolut nimic. Pana in clasa a 12-a nici nu ma gandeam eu sa fac jurnalism, vroiam la psihologie si asta as fi facut daca nu s-ar fi schimbat metodologia la BAC, adica nu am putut sa mai dau psihologia ca una dintre probe, am avut de ales intre economie si filozofie. Am ales economia, care a trebuit sa o studiez pe langa materiile predate la clasa si nu am mai avut timp sa studiez si psihologia pentru admitere. Uite asa am renuntat la visul de a fi psiholog.

Cand a fost vorba sa ma inscriu la facultate mi-am facut frumos dosarele cu toate copiile necesare sa ma inscriu la facultati cu admitere la economie, ca doar invatasem economie pentru BAC. Cand sa pornesc si eu spre Bucuresti, intr-o dimineata frumoasa de vara, observ ca undeva pe drum intre notariat si casa mea, mi-am pierdut toate actele originale, mai exact buletinul si certificatul de nastere. Marfa, nu? M-am dus totusi sa ma inscriu cu pasaportul si evident ca nu m-a bagat nimeni in seama. M-am zbatut mi-am scos un buletin nou la urgente, pana la urma cineva a gasit actele mele si mi le-a trimis prin posta acasa. Multumesc, apropo.

Cu toate actele de data asta, m-am dus iar la Bucuresti, m-am inscris eu la facultati, am dat examen si am intrat la SNSPA la Administratie publica. Eram multumita...mai mult sau mai putin. Eu vroiam la FJSC, mi se pusese mie pata ca o sa fiu urmatoarea Andreea Esca. In toamna am dat examen la Jurnalism. Mi-o aduc si acum aminte pe mama cum imi zicea 'Sigur vrei sa dai admitere si acolo? Uite, ia mai bine banii de admitere, fa ce vrei tu cu ei, ca oricum esti intrata la facultate, ce rost mai are?' Mama stia ce ii spusesem eu, ca se intra foarte greu, doar cei care fac pregatiri cu profesori universitari intra, un mediu academic foarte select...bla bla bla...si incerca sa ma apere de un esec. Nu a fost esec, am intrat la FJSC!!! Yey!!!!Si azi ma bucur la fel de tare, NOT!!

Ma intreb si acum, cum mi-ar fi schimbat viata o alegere diferita? Stiu ca nu sunt inca destul de batrana sa ma uit asa in spate si sa zic: Maica...daca nu faceam eu aia, tare bine era! Totusi, daca eram eu azi psiholog? Sau daca terminam Administratie Publica? Sincer pentru asta din urma nu am vise prea mari ca as fi facut eu mare lucru, dar...?

Imi aduc aminte ce fericita am fost ca am intrat la FJSC...Nu spun ca nu a meritat, am cunoscut oameni extraordinari, intreaga experienta m-a facut sa vad altfel viata, m-a modelat in persoana care sunt azi. Dar merita noptile nedormite ca sa invat pentru examene, stresul, extazul...merita tot pentru o diploma de facultate cu care pot sa practic trei dintre cele mai proaste joburi din lume?

joi, 12 aprilie 2012

Vanatoarea de oua de Paste

Vine pastele. Anul asta e prima data cand nu sunt acasa de paste. Nu ma deranjeaza, nu a fost niciodata sarbatoarea mea preferata...e o sarbatoare ca toate celelalte, ba mai mult, mie de exemplu nu mi-a placut niciodata mancarea traditionala de paste. Eu nu mananc oua fierte, nu imi place stufatul sub nicio forma, drob nu mancam pana anul trecut de loc, cozonaci si pasca nu mai zic. Clar nu sunt fan paste. Dar, intodeauna a insemnat ceva pentru mine, cu totul altceva fata de ce inseamna pentru altii. Mama mea e nascuta la 12 noaptea de paste. In anul in care s-a nascut ea a picat pastele pe 25 aprilie asa ca o sarbatorim mereu de doua ori, si pe 25 si oricand pica pastele.

Anul asta nu sunt acasa de paste, dar pastele se va sarbatori la mine acasa. Suna cam ciudat asa, ca un joc de cuvinte. Anul asta fac oua rosii si nu pentru ca ajut pe cineva, fac pentru mine. Am mai fost departe de Romania si de craciun, dar nu am sarbatorit nimic pentru ca am lucrat oricum. De data asta suntem liberi si sarbatorim pastele. Nu stiu cum e pentru altii...dar eu m-am facut mare! Deci rad singura acum cand scriu, dar pe bune asa ma simt! M-am facut mare si urmeaza sa se adune toata lumea la mine acasa, in jurul mesei sa ciocneasca un ou de paste!

Englezii au sarbatorit pastele catolic, deci cu o saptamana mai devreme. Pe langa faptul ca nu prea au ei idee ce sarbatoresc, doar cei care se duc la biserica stiu, si aia sunt putini, au cu totul alte traditii. Spre exemplu, nu au oua rosii, albastre, verzi, vopsite de mana sau mai stiu eu cum. Nu, ei au oua de ciocolata. Cu cat mai mari cu atat mai bine. Unele vin chiar impreuna cu gaina de ciocolata, mananci intai gaina si apoi gasesti un ou de ciocolata inauntru. Toata lumea se mandreste cu ce oua de ciocolata au primit, care a fost mai mare, mai scump.

Ei bine, aceste oua de ciocolata sunt aduse de iepurasul de pasti. Da, el vine cu un cos plin cu oua de ciocolata pe care le ascunde si toata lumea porneste in cautarea lor. Evident, traditia e mai mult pentru copii, dar se organizeaza adevarate expeditii de paste. Nu m-am aclimatizat aici complet pentru ca pe cat nu imi place mie pastele romanesc, (mie oricum nu imi place nicio sarbatoare, imi place ziua mea si vreau sa fie sarbatorita international, ha!) parca traditiile lor sunt...cum sa o pun delicat? fara niciun sens. Pai sa imi explice si mie cineva ce treaba are iepurele cu ouale? Le fura din cotet? Mai sunt si de ciocolata...Si mai mult, ce treaba au iepurele si vanatoarea de oua (ca asa se traduce exact, Easter Egg Hunt) cu invierea lui Iisus?

Macar traditia romaneasca incerca sa explice cumva legatura dintre oua si inviere ca erau oua puse la baza crucii si sangele lui Iisus a cazut pe ele si le-a inrosit, parca asa era.

Am observat in schimb altceva, vorbind cu mama mea si dicutand despre procesiunea de paste, cu lumina si alte cele trebuincioase la catolici. Slujba a fost transmisa la TV si un detaliu trebuie mentionat. Domne, catolicii nu stiu ce e ala paste si habar nu au sa ia lumina. Pai ce inseamna sa stai linistit si sa asculti slujba pios? Trebuie sa te agiti, sa fii primul in fata, sa injuri. Nu e slujba de paste daca nu auzi o injuratura, daca nu e nimeni in jurul tau care vinde seminte, flori sau lumanari la supra-pret. Ce inseamna sa stai linistit intr-un loc sa astepti pana cineva din fata ta a luat lumina si apoi iei si tu? Nu, trebuie sa te impingi sa dai din coate si eventual sa calci in picioare sa ajungi in fata sa fii tu primul care iei lumina de la preot pentru ca e lumina mai adevarata, mai smechera, mai puternica si oricum ti se stinge de zece ori pana acasa... Dar daca asa e traditia. De subliniat ca nu vorbesc despre catolicii din romania care, probabil, sunt mai aproape de adevaratul inteles al pastelui, vorbesc de cei din strainatate, cred ca din Italia era transmisa slujba.

Oricum, o sa imi fie dor de pastele romanesc, cand mergeam la biserica si ma intalneam cu toti cunoscutii posibili, jumatate in stare de ebrietate. Sunt convinsa ca vi se intampla si voua, sunt oameni pe care ii cunosti si cu care te intalnesti o data pe an, de paste, la biserica. Toata lumea se da mare cu ce si-a mai cumparat, ca asa e de paste tre sa ai ceva nou, care cu o haina festiva, care cu o masina, dupa posibilitati. Si sa nu uitam despre ziua de pasti cand incep gratarele dupa amiaza, ca atunci se trezeste toata lumea din betie.

Gata, va las ca tre sa plec sa caut un miel, sa ii tai repede beregata ca doar e pastele si trebuie sacrificat si mancat. Paste fericit! Ma refer ca mielul paste fericit si nici nu stie ce il asteapta! Muahahaha....