miercuri, 17 august 2011

De ce toate mi se intampla mie?

Prolog:


Ma duc la serviciu, ma joc bingo sau ma uit la filme, mai fac curat, mai ma duc in parc sau pe malul marii, dorm mult, imi fac griji pentru viitor, visez mult cu ochii deschisi si imi fac planuri sau stau pur si simplu si ma uit in gol. Traiesc. Respir. Ma intreb de multe ori unde o sa ma duca viata...cu siguranta nu credeam ca o sa ma duca aici, dar...viata e plina de surprize.

Am impresia uneori ca sunt intr-un univers paralel, intr-o lume in care timpul trece altfel. Am impresia ca timpul a trecut doar pentru altii, in timp ce eu am ramas in acelasi loc unde eram si acum un an. Nu am mai scris pe blog pentru ca am ajuns la un punct unde am inceput sa cred ca ceea ce am eu de spus nu intereseaza pe nimeni, ceea ce a fost intodeauna valabil, dar nu m-a mai oprit pana acum.

Uneori ajungi la punctul in care te complaci intr-o rutina zilnica in care nimic nu mai are importanta, nu te mai opresti sa zambesti cand vezi apusul pe mare, nici nu il mai observi, nu mai vezi nimic in jurul tau si singurul scop pe care il ai este sa treci de ziua de azi, sa se faca maine. Parca astepti ceva...si daca acel ceva vine probabil o sa fii prea ocupat cu rutina ta sa il observi.

Uneori ma intreb, de fapt, ce e important pentru mine? Imi raspund scurt si la obiect, ma uit in jurul meu si constat ca am o mare parte din lucrurile pe care le consider importante. Poate d'asta nu mai vreau nimic. Sau poate nu mai vreau nimic pentru ca am impresia ca nu merit, sau ca oricum nu o sa primesc, sau poate vreau prea mult, atat de mult incat se reduce la nimic si ma intorc la privitul in gol.

E destul un moment, o singura conversatie, sa iti schimbe perspectiva asupra vietii. Cand ma intrebam de ce eu, de ce mi se intampla mie, ce vreau sa fiu fericita, ce as schimba daca as putea, cat de departe in timp m-as intoarce sa schimb niste lucruri si cat de mult m-ar schimba pe mine, eu cea de azi, decizii diferite ale oamenilor din jurul meu, am cunoscut o doamna. Am aflat ca are MS de ceva vreme si incerca sa treaca peste atacuri si pestre problemele cauzate. Considera ca poate sa treaca peste orice daca e destul de puternica psihic, oricum de acolo pornesc in general toate. Recent insa a aflat ca are o tumoare pe creier care sangereaza si in cauzeaza probleme zilnice. Intr-una din zile s-a dus sa puna benzina si dupa ce a ridicat pompa a realizat ca masina o lasase in parcare, vis-a-vis de benzinarie. In alta zi a vrut sa plece cu masina intr-un alt oras din apropiere si s-a trezit la intrarea in alt oras, din directia opusa, si nu intelegea ce cauta acolo.

Sunt momente ca asta care te fac sa intelegi ca nu tu esti centrul universului, si nu doar tie ti se intampla toata. Tie nu ti se intampla de fapt nimic si nu ai in esenta nicio problema. Toata lumea ar vrea sa schimbe ceva, ar vrea sa fie altcineva, sa fi fost in alt punct. Uneori realizam prea tarziu ca ceea ce cautam si ne dorim nu ne-ar facea mai fericiti sau mai buni.