Vanatoarea de oua de Paste

Vine pastele. Anul asta e prima data cand nu sunt acasa de paste. Nu ma deranjeaza, nu a fost niciodata sarbatoarea mea preferata...e o sarbatoare ca toate celelalte, ba mai mult, mie de exemplu nu mi-a placut niciodata mancarea traditionala de paste. Eu nu mananc oua fierte, nu imi place stufatul sub nicio forma, drob nu mancam pana anul trecut de loc, cozonaci si pasca nu mai zic. Clar nu sunt fan paste. Dar, intodeauna a insemnat ceva pentru mine, cu totul altceva fata de ce inseamna pentru altii. Mama mea e nascuta la 12 noaptea de paste. In anul in care s-a nascut ea a picat pastele pe 25 aprilie asa ca o sarbatorim mereu de doua ori, si pe 25 si oricand pica pastele.

Anul asta nu sunt acasa de paste, dar pastele se va sarbatori la mine acasa. Suna cam ciudat asa, ca un joc de cuvinte. Anul asta fac oua rosii si nu pentru ca ajut pe cineva, fac pentru mine. Am mai fost departe de Romania si de craciun, dar nu am sarbatorit nimic pentru ca am lucrat oricum. De data asta suntem liberi si sarbatorim pastele. Nu stiu cum e pentru altii...dar eu m-am facut mare! Deci rad singura acum cand scriu, dar pe bune asa ma simt! M-am facut mare si urmeaza sa se adune toata lumea la mine acasa, in jurul mesei sa ciocneasca un ou de paste!

Englezii au sarbatorit pastele catolic, deci cu o saptamana mai devreme. Pe langa faptul ca nu prea au ei idee ce sarbatoresc, doar cei care se duc la biserica stiu, si aia sunt putini, au cu totul alte traditii. Spre exemplu, nu au oua rosii, albastre, verzi, vopsite de mana sau mai stiu eu cum. Nu, ei au oua de ciocolata. Cu cat mai mari cu atat mai bine. Unele vin chiar impreuna cu gaina de ciocolata, mananci intai gaina si apoi gasesti un ou de ciocolata inauntru. Toata lumea se mandreste cu ce oua de ciocolata au primit, care a fost mai mare, mai scump.

Ei bine, aceste oua de ciocolata sunt aduse de iepurasul de pasti. Da, el vine cu un cos plin cu oua de ciocolata pe care le ascunde si toata lumea porneste in cautarea lor. Evident, traditia e mai mult pentru copii, dar se organizeaza adevarate expeditii de paste. Nu m-am aclimatizat aici complet pentru ca pe cat nu imi place mie pastele romanesc, (mie oricum nu imi place nicio sarbatoare, imi place ziua mea si vreau sa fie sarbatorita international, ha!) parca traditiile lor sunt...cum sa o pun delicat? fara niciun sens. Pai sa imi explice si mie cineva ce treaba are iepurele cu ouale? Le fura din cotet? Mai sunt si de ciocolata...Si mai mult, ce treaba au iepurele si vanatoarea de oua (ca asa se traduce exact, Easter Egg Hunt) cu invierea lui Iisus?

Macar traditia romaneasca incerca sa explice cumva legatura dintre oua si inviere ca erau oua puse la baza crucii si sangele lui Iisus a cazut pe ele si le-a inrosit, parca asa era.

Am observat in schimb altceva, vorbind cu mama mea si dicutand despre procesiunea de paste, cu lumina si alte cele trebuincioase la catolici. Slujba a fost transmisa la TV si un detaliu trebuie mentionat. Domne, catolicii nu stiu ce e ala paste si habar nu au sa ia lumina. Pai ce inseamna sa stai linistit si sa asculti slujba pios? Trebuie sa te agiti, sa fii primul in fata, sa injuri. Nu e slujba de paste daca nu auzi o injuratura, daca nu e nimeni in jurul tau care vinde seminte, flori sau lumanari la supra-pret. Ce inseamna sa stai linistit intr-un loc sa astepti pana cineva din fata ta a luat lumina si apoi iei si tu? Nu, trebuie sa te impingi sa dai din coate si eventual sa calci in picioare sa ajungi in fata sa fii tu primul care iei lumina de la preot pentru ca e lumina mai adevarata, mai smechera, mai puternica si oricum ti se stinge de zece ori pana acasa... Dar daca asa e traditia. De subliniat ca nu vorbesc despre catolicii din romania care, probabil, sunt mai aproape de adevaratul inteles al pastelui, vorbesc de cei din strainatate, cred ca din Italia era transmisa slujba.

Oricum, o sa imi fie dor de pastele romanesc, cand mergeam la biserica si ma intalneam cu toti cunoscutii posibili, jumatate in stare de ebrietate. Sunt convinsa ca vi se intampla si voua, sunt oameni pe care ii cunosti si cu care te intalnesti o data pe an, de paste, la biserica. Toata lumea se da mare cu ce si-a mai cumparat, ca asa e de paste tre sa ai ceva nou, care cu o haina festiva, care cu o masina, dupa posibilitati. Si sa nu uitam despre ziua de pasti cand incep gratarele dupa amiaza, ca atunci se trezeste toata lumea din betie.

Gata, va las ca tre sa plec sa caut un miel, sa ii tai repede beregata ca doar e pastele si trebuie sacrificat si mancat. Paste fericit! Ma refer ca mielul paste fericit si nici nu stie ce il asteapta! Muahahaha....

De ce toate mi se intampla mie?

Prolog:


Ma duc la serviciu, ma joc bingo sau ma uit la filme, mai fac curat, mai ma duc in parc sau pe malul marii, dorm mult, imi fac griji pentru viitor, visez mult cu ochii deschisi si imi fac planuri sau stau pur si simplu si ma uit in gol. Traiesc. Respir. Ma intreb de multe ori unde o sa ma duca viata...cu siguranta nu credeam ca o sa ma duca aici, dar...viata e plina de surprize.

Am impresia uneori ca sunt intr-un univers paralel, intr-o lume in care timpul trece altfel. Am impresia ca timpul a trecut doar pentru altii, in timp ce eu am ramas in acelasi loc unde eram si acum un an. Nu am mai scris pe blog pentru ca am ajuns la un punct unde am inceput sa cred ca ceea ce am eu de spus nu intereseaza pe nimeni, ceea ce a fost intodeauna valabil, dar nu m-a mai oprit pana acum.

Uneori ajungi la punctul in care te complaci intr-o rutina zilnica in care nimic nu mai are importanta, nu te mai opresti sa zambesti cand vezi apusul pe mare, nici nu il mai observi, nu mai vezi nimic in jurul tau si singurul scop pe care il ai este sa treci de ziua de azi, sa se faca maine. Parca astepti ceva...si daca acel ceva vine probabil o sa fii prea ocupat cu rutina ta sa il observi.

Uneori ma intreb, de fapt, ce e important pentru mine? Imi raspund scurt si la obiect, ma uit in jurul meu si constat ca am o mare parte din lucrurile pe care le consider importante. Poate d'asta nu mai vreau nimic. Sau poate nu mai vreau nimic pentru ca am impresia ca nu merit, sau ca oricum nu o sa primesc, sau poate vreau prea mult, atat de mult incat se reduce la nimic si ma intorc la privitul in gol.

E destul un moment, o singura conversatie, sa iti schimbe perspectiva asupra vietii. Cand ma intrebam de ce eu, de ce mi se intampla mie, ce vreau sa fiu fericita, ce as schimba daca as putea, cat de departe in timp m-as intoarce sa schimb niste lucruri si cat de mult m-ar schimba pe mine, eu cea de azi, decizii diferite ale oamenilor din jurul meu, am cunoscut o doamna. Am aflat ca are MS de ceva vreme si incerca sa treaca peste atacuri si pestre problemele cauzate. Considera ca poate sa treaca peste orice daca e destul de puternica psihic, oricum de acolo pornesc in general toate. Recent insa a aflat ca are o tumoare pe creier care sangereaza si in cauzeaza probleme zilnice. Intr-una din zile s-a dus sa puna benzina si dupa ce a ridicat pompa a realizat ca masina o lasase in parcare, vis-a-vis de benzinarie. In alta zi a vrut sa plece cu masina intr-un alt oras din apropiere si s-a trezit la intrarea in alt oras, din directia opusa, si nu intelegea ce cauta acolo.

Sunt momente ca asta care te fac sa intelegi ca nu tu esti centrul universului, si nu doar tie ti se intampla toata. Tie nu ti se intampla de fapt nimic si nu ai in esenta nicio problema. Toata lumea ar vrea sa schimbe ceva, ar vrea sa fie altcineva, sa fi fost in alt punct. Uneori realizam prea tarziu ca ceea ce cautam si ne dorim nu ne-ar facea mai fericiti sau mai buni.

Romania+Polonia=Love

Eu am ajuns la concluzia ca oamenii de gheata sunt sub orice critica de prosti, da, am spus-o! Poate doar cei pe care i-am cunoscut eu, dar chiar si asa...Hai sa va povestesc de ce am ajuns la concluzia asta:

1. Intr-o dupa amiaza frumoasa, o colega de serviciu care are vreo 40 de ani ma intreaba linistita cum se scrie FRACTURE. Sa ne intelegem, m-a intrebat pe mine care locuiam aici de 3 luni atunci cand mi s-a pus intrebarea asta. Eu, care sunt varza la spelling, sau cel putin asa credeam. Pana si eu am stiut raspunsul la intrebarea asta. I-am dictat linistita si ma gandeam daca un roman ar intreba un strain, abia venit in Romania de cateva luni, cum se scrie FRACTURA.

2. Intr-o seara friguroasa eram la serviciu si am iesit sa fumez o tigare cu o colega. Vine o alta colega, din nou pe la 40 de ani, si ma intreba: Astea sunt tigari poloneze? Ii raspund ca nu, sunt de la mine din Romania. Moment in care ea imi spune ceva ce m-a socat profund: Pai Romania si Polonia nu sunt acelasi lucru? Raspund socata ca nu iar ea isi sustine ideea spunand: A, credeam ca Romania si Polonia s-au unit si ca sunt acelasi lucru...

Am lasat un rand liber ca sa subliniez cat de socata am fost. I-am spus si eu ca Romania si Polonia nici macar nu sunt vecine. Am ras 15 minute, nu a fost un raspuns prea frumos la ceea ce a spus, dar nu am putut sa ma abtin. M-a intrebat de ce rad si i-am spus ca...pur si simplu e foarte amuzant. Nu cred ca a inteles ce intrebare idioata a putut sa puna.

3. Alta seara, de data asta un coleg de serviciu ma intreaba ce religie sunt. Ii rapund ca sunt Crestin Ortodoxa, iar el ma corecteaza si imi spune ca sunt Crestina. Ii repet, ca sunt Crestin-Ortodoxa, iar el imi spune ca nu exista asa ceva, ca exista doar crestini. Am incercat sa ii explic ca sunt doua feluri de Crestini, Ortodoxi si Catolici, ca la mine in tara majoritatea este Ortodoxa in timp ce la el in tara majoritatea este Catolica, i-am explicat cu Marea Schisma, in fine...La sfarsitul discutiei a plecat cam nedumerit si total neconvins de explicatia mea.

Astea sunt doar momente marcante, ca ma lovesc zilnic de prostia lor, ma trezesc eu folosind cuvinte pe care ei nu le inteleg si nu pentru ca nu sunt corecte, ci pentru ca sunt prea elevate pentru ei si trebuie sa le explic eu ce inseamna. Au pus afis pe usa unei bai: OUT OFF ORDER, cu doi F, OFF!!!!!!!!!! Si ce e mai grav e ca nu e prost doar cel care a scris afisul, toti sunt prosti pentru ca nu il da nimeni jos, nu il corecteaza nimeni!

Nu spun ca asa ceva nu s-ar intampla niciodata in Romania, dar...parca nu m-am intalnit niciodata cu atatia prosti intr-un singur loc.