Studenta anul doi!

Tanara, 20 de ani, un metru jumatate urcata pe scaun cu mainile sus, blonda, ochi albastri sau verzi, depinde de circumstante, nu vand si nu caut nimic, vreau doar sa ma laud ca am terminat sesiunea fara nici o restanta si sunt oficial anul 2!!!

 

Despre anul I la Jurnalism pot sa spun ca a fost cel putin interesant, am invat cateva chestii care o sa ma ajute, multe care nu au nici o logica si multe pe care le-am uitat deja. Ma bucur ca cel putin pentru o vreme nu o sa ma mai trezesc la 6, nu o sa ma mai stresez cu toate prostiile de teste si nu o sa mai fac nopti albe ca sa recuperez puncte pe la seminarii.

 

Imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta ma stresam cu bacu' si imi imaginam cum o sa fie la Bucuresti, la facultate...plimbari, cluburi si discoteci. Acum realizez ca m-am stresat degeaba pentru ca in viata lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie...Imi amintesc ca atunci cand am venit sa ma inscriu la facultati (ASE, SNSPA, Universitate) mi-am pierdut toate actele(buletin si certificat de nastere) si nu m-am putet inscrie nicaieri, Andreea a dat cafea pe bluza alba, am mers si ne-am plimbat prin Mall si Andreea statea cu mainile in fata sa nu se vada cea mai mare pata de cafea din cate s-au vazut. Am ras si stiam ca toate se intampla cu un scop, dar nu am renuntat...in trei zile avem buletin si m-am inscris pana la urma la facultati.

 

Imi amintesc drumurile dimineata la Bucuresti sa dau examene de admitere...Imi amintesc replica mamei cand i-am spus ca eu dau la Jurnalism ("Esti sigura???") si imi amintesc si telefonul de la Gabi la doua noaptea cand mi-a spus ca am intrat...doamne cat de fericita am fost...si cat de mandra...si imi amintesc deasemenea ca la examenul de admitere la Jurnalism m-am plictisit rau de tot ca nu aveam cu cine sa vorbesc asa ca am facut barcute si se uita jumatate de sala la mine cu o curiozitate si un fel de compasiune in privire...

 

Imi amintesc cand discutam cu Andreea si ne imaginam cum o sa fie viata la Bucuresti, la facultate, si cand vorbeam cu Gabi care era cel mai fericit ca dupa trei ani vin in sfarsit la Bucuresti si nu o sa ne mai fie dor...si nu o sa ne mai vedem decat in week-end-uri.

 

Imi amintesc cele doua saptamani in care am cautat apartament si prima zi in apartamentul asta, imi amintesc cand mi-am strans lucrurile de acasa si cat de trista a fost mama ca plec...imi amintesc prima zi la facultate si prima colega de grupa pe care am cunoscut-o si cu care am devenit prietena (Vira). Imi amintesc tot ca si cand ar fi fost ieri si nu pot sa cred ca a trecut un an de facultate....