joi, 5 august 2010

Carmen si Gabi se casatoresc

Later edit: Poze si filmare aici


A trecut si nunta, foarte repede. Perioada de inainte de nunta a fost un cosmar, din multe puncte de vedere, a fost rau de tot. Din perspectiva asta nu as mai face niciodata o nunta. Am incercat sa ne adunam in ziua nuntii si a fost ok. Si cununia a fost frumoasa, chiar daca a fost foarte scurta, nu stiu de ce ma asteptam la ceva mai mult. Am primit multe flori si am avut un buchet foarte frumos cu cale comandat de mama. Am facut poze la fantani, a inceput sa ploua, am facut poze in ploaie....apoi toata lumea a plecat doar eu si Gabi am ramas in ploaie si am asteptat-o pe Kiki sa vina sa ne ia. A fost interesant, am stat si am dansat in ploaie...

Cununia religioasa a fost foarte frumoasa, am avut cor si a cantat extraordinar de frumos si cei doi preoti au tinut o slujba "moderna". La iesire am fost intampinati de porumbei, o alta surpriza facuta de mama. Extraordinari porumbeii, extraordinatri. Mi s-a parut cel mai frumos lucru din toata nunta. Dupa poze iar am ramas singuri, toata lumea s-a suit in masini si a plecat, mirele si mireasa au ramas pe jos. Apoi a venit Kiki si ne-a luat.

La restaurant am avut mici probleme, dar care nu au fost observate. De exemplu nu am adus piscoturile asa ca invitatii au fost intampinati doar cu sampanie. E, nu m-a intrebat nimeni nimic de piscoturi. Am stat la biserica o ora pe tocuri degeaba si apoi cand a inceput nunta efectiv pe mine deja ma dureau picioarele asa ca a trebui sa ma incalt cu altceva....

Mi-a placut foarte mult de toata lumea, toti prietenii nostri s-au imbracat elegat si vreau sa-l remarc pe Tomata care initial a avut o camasa neagra fiind astfel imbracat tot in negru, asa ca s-a dus si s-a schimbat si a si venit sa imi arate. Da Tom, ai fost un dragut. Nu va enumar acum pe toti, va stiti voi, ati fost frumosi.

Am dansat si am si plans pe Unchained Melody, melodia noastra, si am mai plans la doua melodii: De-ar fi sa vii a Mihaelei Runceanu si Unde e Targovistea a Ileanei Sararoiu. De altfel, ma apuca plansul de fiecare data cand venea frati-miu si ma lua in brate, m-am atasat foarte tare de el si mi se rupe sufletul de fiecare data cand ma gandesc ca plec. Asta e, e bine rau de tot sa faci o facultate sa ai niste vise si sa nu poti sa faci nimic in Romanica. Dar asta e alta poveste.

Revenind la nunta, nu am fost asa de obosita cum am crezut ca o sa fiu, mai rezistam un pic. Dar spre dimineata simteam ca nu mai reusesc sa dau rochia jos, care apropo m-a strans foarte tare si mi-a facut si niste rani. Am si rupt rochia...am si cazut pe ringul de dans din cauza minunatei masini de sapun....in fine.

Mandalay, iti multumesc ca m-ai sunat, iarta-ma, dar chiar nu puteam sa vorbesc cu tine, cum iti auzeam vocea cum incepeam sa plang asa ca am decis sa nu vorbesc cu tine. Te iubesc si imi pare rau ca nu ai putut sa fii aici. Stiu, si tie iti pare rau. Ti-ar fi placut.

Va multumesc frumos toturor celor care ati fost alaturi de noi si nu pot sa spun decat ca cei care nu au venit au pierdut o nunta frumoasa.

Mama, nu pot sa cred ca am scris atat...si mai am inca multe de zis, dar incerc sa ma abtin. Va ma povestesc si alta data. Mii de multumiri fetelor care au fost langa mine in zilele premergatoare nuntii si Andreei in mod deosebit pentru ca mi-a aranjat parul la cununie si pentru ca m-a machiat.

joi, 22 iulie 2010

A.M.R 3

Prea mult stres. Pe bune. Sper sa merite. Stiu ca nu se poate sa nu existe discutii...ca sigur o sa existe oameni care o sa aiba lucruri de comentat, carora nu o sa le convina, care o sa aiba impresia ca nunta e despre ei si nu despre noi. In fine, mai iau o gura de aer...It's all gonna be just fine...and dandy!

In rest, am adus lucrurile de la Bucuresti, am plans de am rupt, simteam ca las o parte din mine acolo. A fost usor acolo, au fost trei ani in care am numit apartamentul ala "acasa", veneau prietenii la noi, am jucat mima, am baut, am facut petreceri, ne-am certat...in fine, a fost usor. Ce urmaza e mai greu.

Eu pana acum am avut planurile facute exact pe multi ani inainte. Ei bine, luni mi se termina planurile. incepand de luni nu mai urmez planurile pe care mi le-am facut, ele continuau cu un teren, un credit, o casa. Am renuntat. Plec.

In fine, chiar daca nu par, sunt fericita ca ma casatoresc cu Gabi, pentru ca ne iubim si stiu ca trebuie sa fim impreuna toata viata. Ne-am chinuit ceva cu nunta sa fie perfecta. Sper sa fie.

Ma doare sufletul cand vad ca toate lucrurile mele sunt in cutii, se distrug...nu mai sunt aranjate asa cum erau....asta e. Cred ca trebuie sa invat ceva din toate astea, E clar ca nu materialul conteaza, ci spiritualul.

Ma duc sa ai fac pregatirile de ultima ora. Ne vedem duminica. Va pup!

miercuri, 7 iulie 2010

Tara Oamenilor de Gheata

Spuneam acum ceva timp ca mi-e dor si doare.

Acum e timpul sa vad cum e sa fie de partea cealalta a cuvintelor. Pe 14 o sa plec spre Tara Oamenilor de Gheata, nu e chiar cum ziceam cu orizonturile mai calde, dar sunt cu siguranta mai frumos colorate. Mi-e greu sa ma recunosc infranta, nu credeam sa spun asta, dar se pare ca nu mai fac fata aici. As fi vrut sa pot sa fac ce mi-am dorit, pentru ca acolo o sa o iau de la capat si chiar daca intr-un an, doi o sa fiu mai bine ca acum, nu stiu daca o sa mai reusesc sa fiu cine credeam ca o sa fiu.

Da, plecam impreuna, Domnul si Doamna Neagu! Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu noul meu nume si cu statutul de sotie...nevasta. "Ne-am hotarat sa ne facem oameni seriosi", asa zic invitatiile. Sper sa nu devenim prea seriosi totusi, nu e bine sa te iei prea mult in serios, risti sa fii fad...

saptamana viitoare o sa parasesc Bucurestiul, ma mut acasa la Ploiesti pentru o perioada scurta. Trebuie sa imi pregatesc tot, sa imi strang toate lucrurile. Trebuie sa fac ceva memorabil, asa ca va astept pe toti cei care mi-ati trecut pragul aici la o ultima petrecere. Probabil saptamana viitoare o sa strang o mare parte din lucruri sa avem loc si o sa ne distram asa cum obisnuiam sa facem. Andrei te astept sa-mi faci clatite si cartofi prajiti la wok!

Ei, nu e totul negru, imi pare rau ca las in urma perioada asta din viata mea, a fost foarte frumoasa, am multe amintiri, dar e momentul sa evoluez, chiar daca evolutia o sa fie un pic mai brusca, multe evenimente succesive.

Va astept la nunta! Si apoi departe...