O noua zi, o noua aventura!

     In postul anterior va povesteam ce se intampla in autobuz, astazi o sa va explic ce inseamna sa mergi cu tramvaiul prin minunatul Bucuresti. Dupa cum stiti, intre 2-4 aprilie a.c. a avut loc samitul NATO si Bucurestiul a fost vizitat de oficiali din toate statele membre, iar bucurestenii au intins-o pe la mare, munte, pe la tara, fiecare dupa posibilitati, iar cei care au ramas in oras au stat in casa, deci Bucurestiul a fost in mare parte pustiu. In una din zilele acestea am decis sa caut o ruta mai scurta pentru a ajunge a mai repede la scoala, asa ca am gasit un tramvai care ma duce pana aproape de o statie de metrou in mai putin de 20 de minute. Bunnnn, doar ca socoteala din timpul samitului nu se potriveste cu ce se intampla in mod normal in Bucuresti.
      Luni pe la ora 3 pm, ma sui in tramvaiul pe care l-am asteptat 30 de minute. Evident, era plin si eu eram undeva lipita cu fata de usa. Pana aici nimic neobisnuit pentru transportul in comun, problema a aparut undeva pe Mosilor, unde nu se mai putea circula, toate cele trei benzi pe sens era pline, toate intersectiile erau blocate, se auzeau numai clacxoane din toate directiile si nimeni nu inainta. Aici intra in scena pasagerii imapacientati ai tramvaiului, toti nervosi si suparati ca nu inainteaza tramvaiul si ca nu "suna" vatmanul sa se dea toate masiniile de pe linie. Oamenii astia nu intelegeau ca nu aveau unde sa se duca toate masiniile alea, pentru ca toata strada era blocata, putea sa treaca pe acolo si Basescu, cu un alai intreg de SPP-isti, si tot nu i se facea loc.
       Bunnn, cea mai interesanta parte a inceput cand calatorii au inceput sa-si exprime nemultumirile. Spre exemplu, un domn facea un comentariu legat de soferita unei masini care se
afla langa tramvai: " Ia uite ce masina frumuosa are, e rosie. Daca a stiut sa iubeasca, i-a cumparat masina (sotul). Ea a deschsi usa, el a intrat, si i-a cumparat masina rosie. Io d'aia n-am masina, daca n-am stiut sa iubesc!" O alta doamna era foarte nemultumita de faptul ca in fiecare masina este decat un singur pasager, si ca acesta este motivul pentru care e Bucurestiul atat de aglomerat: "Uitati-va si dumneavoastra, in fiecare masina cate un singur om, pai sa se grupeze, sa mearga cate patru-cinci intr-o masina sa vedem daca mai este atat de aglomerat". Doamna nu cred ca intelegea faptul ca oamenii aceia se duceau in diferite locuri si nici nu se cunosc, dar ce importanta are asta cand drumul spre piata al tuturor bosorogilor are de suferit?!
     Undeva mai spre mijlocum tramvaiului un domn facea conversatie si am aflat ca are 84 de ani!!! La un anumit punct a inceput sa recite niste poezii despre Bucuresti, despre gunoaiele de aici, despre politicienii si multe altele. Poeziile erau creatie proprie si domnul a spus ca are destule cat sa recite un an intreg.
    La unison, toti pasagerii il injurau pe vatman ca nu inainteaza " Ce-i pasa lui, ii trec orele de munca, primeste banii, dar noi care stam aici???" Deasemenea s-a ajuns la concluzia ca toti cei sub 30 de ani care au masini nu le-au cumparat pe banii lor, ci sunt cumparate de parinti, care sunt fosti securisti si d'aia au bani, si ca toti cei care au iesit cu masinile pe strada nu au respect fata de cetatenii care se plimba, pardon, se deplaseaza cu mijloace de transport in comun.
   In concluzie, am facut doua ore cu tramvaiul pana am decis la un moment dat sa cobor si continui drumul pe jos, dar pot sa va spun ca m-am distrat, a fost cu adevarat amuzant si eram singura nebuna care radea cand toti ceilalti isi expuneau nemultumirile. Pot 
sa va spun doar ca marti nici macar nu am mai apucat sa ma sui in tramvai, l-am asteptat 45 de minute, nu a venit si m-am intors acasa...asta e! Cine m-a  pus sa fiu la facutate in Bucuresti si sa mai stau si in Obor???