Viata ca o prada!

          Sub deziva " Unde se duc maica toti tinerii astia asa de dimineata???" va prezint drumul spre scoala, sau cum imi place mie sa spun, calvarul prin care trec in fiecare zi. Ca sa va introduc in atmosfera, va prezint intai situatia: luni dimineata, foarte de dimineata, ora 7 fix, sunt in statie la obor si astept minunatul autobuz care sa ma duca pana la cea mai apropiata statie de metrou, Stefan cel Mare. Afara e frig si bate un vant... mai, mai sa ma ia pe sus. Dupa 15 minute de asteptat si de injurat pe toti cei care ii consider eu responsabili de o astfel de situatie, vine mirobolantul autobuz si reusesc cu greu sa ma inghesui in el si sa fac fata faptului ca sunt strivita intre o doamna corpolenta si o bara, dar deh, asta e situatia! Langa mine o babuta cam de 160 de ani care face conversatie cu doamna corpolenta: "Ce sa facem maica, daca astia de la R.A.T.B. nu suplimenteaza autobuzele astea... toti trebuie sa ajungem unde avem treaba, io tre sa ma duc la spital ca m-a muscat un caine si tre sa fac injectii, asta e!". Nu numai doamna obeza, scuze, corpolenta i-a dat dreptate, ci si eu ca pana la urma femeia spunea purul adevar. Dupa 45 de minute am ajuns la Stefan cel Mare, de unde am putut sa iau metroul si sa ajung la destinatie cu doar o jumatate de ora intarziere.
            La intoarcere regulile se schimba. Cand am ajuns la Stefan sa iau autobuzul spre casa m-am intalnit cu doua colege care asteptau deja de 15 minute in statie, iar autobuzul a venit abia dupa inca 15 minute. Bineinteles ca intre timp statia s-a umplut de oameni care injurau. A venit si mult asteptatul autobuz care era deja plin pana la refuz, oamenii erau inghesuiti in el mai rau decat sardinele intr-o conserva. Am stat o secunda, am cantarit situatia, am realizat ca nu are rost sa ma inghesui in el ca NU am unde, asa ca m-am asezat la soare si am decis sa privesc oamenii cum se imping in autobuz. La usa din fata un domn se prinsese de bara si statea cu un picior pe scara si cu unul in afara ei, crezand ca autobuzul o sa plece chiar daca nu se poate inchide usa. Dupa mai multe incercari de a o strivi pe domnisoara din fata lui si observand ca  soferul nu pleaca pentru ca nu poate inchide usa, a renuntat. Nu se poate spune acelasi lucru despre un domn care se chinuia sa urce pe scarile din mijloc. Acesta din urma isi dorea atat de mult sa fie in acel autobuz incat s-a lasat strivit intre usile autobuzului de trei ori. Eu stateam si radeam, evident. Ma intreb si acum... cat de tare trebuie sa te grabesti ca sa te inghesui intr-un astfel de autobuz? Cand soferul a reusit sa inchida usile si sa porneasca, domnul de care va povesteam era cu fata lipita de geam si se vedea foarte clar ca era strivit si suferea din cauza asta.
        In fine, dupa inca 5 minute soseste un autobuz un pic mai liber in care reuseste sa se suie tota lumea care astepta in statie. In timp ce urcam, in spatele meu, o domnisoara la 180 de ani spune: "De ce nu mergeti maica pe jos?" eu:" Nu, nu, nu multumesc, prefer sa merg cu autobuzul." ea:" Eu cand eram de varsta voastra mergeam pe jos!" eu:" Pai mata este de-o varsta cu electricitatea, cand erai de varsta mea nici nu erau autobuze, Bucurestiul era campii cat vezi cu ochii!" ea(foarte suparata):"Tineretul din ziua de azi, nu mai ai loc de ei, nu mai stiu ce inseamna respect!". Am lasat femeia in pace ca nu am vrut sa ii cauzez un atac de cord si sa nu mai ajunga la piata, ca da, am elucidat si misterul, acolo se duc toti mosii si babele din autobuze, la piata, se plictisesc acasa si pleaca sa se plimbe pentru ca au transport gratuit, si unde sa se duca ei ca sa mai socializeze daca nu la piata?
           Buuun. Autobuzul era evident plin, iar eu stateam intr-un soi de cumpana, ca sa pot sa ma  tin si de bara si sa nu cad in bratele vreunui bosorog perves. In fata mea era o femeie care avea o geaca cu gluga si la gluga avea blana. Bineinteles ca blana aia era toata pe fata mea si ma gadila pe la gura de nu mai puteam, asa ca am incercat sa scap si sa ma ridic pe varfuri, dar blana ma gadila acum pe gat, asa ca radeam singura de nebuna, si jumatate de autobuz se uita la mine. Ce punetam sa fac? Sa ii zic femeii sa plece cu blana din fata mea? Unde era sa se duca? Nu aveam ce sa fac decat sa accept conditiile jalnice de transport.
           Un pic mai in fata de locul unde sufeream eu, doua femei foarte culte pornesc o discutie, evident de la faptul ca nu suplimenteaza R.A.T.B.-ul transportul, apoi una dintre ele face o observatie foarte inteligenta: "Nu vedeti ca schimba astia iara boldurile?" ( =)) ), cealalta spune: "Da...da' am auzit ca ne da astia...masonii...", prima femeie exclama furioasa si oarecum sarcastica:" Ce sa ne dea masonii? Ne da in cap masonii, asta ne da!". Dupa o perioada scurta de timp, discutia aluneca pe nesimtite spre un alt subiect interesant: ardelenii. Iata ce zice una dintre femei despre ardeleni: "Ardelenii astia...vorbeste rar...dar cand zice o vorba...ei o spune!" moment in care eu deja ma tineam strans de bara sa nu lesin de ras! La urmatoarea statie am coborat asa ca nu pot sa va spun ce alte probleme importante ale planetei au mai discutat cele doua femei incredibil de inteligente.
         In concluzie: faptul ca a fost inchisa gura de metrou obor e posibil sa aduca si ceva bun, mai iau si eu contact cu intelepciunile neamului. Nu stiu din ce motiv, dar eram foarte bine dispusa in ziua aia, ca altfel nu cred ca mi se pareau asa de amuzante intamplarile astea.
Va pupa Carmen!