Miercuri 24.09 am facut incasari!

Am ajuns la concluzia ca when life give's you lemons, mai iti iese in cale si cate ceva teribil de amuzant menit parca sa te faca sa uiti de tot si sa razi pana la epuizare. Asa ca, iata ce am gasit eu lipit pe geamul usii de la intrare in bloc intr-o dimineata ploioasa si friguroasa, in care mai avem un pic sa incep sa plang de suparare ca traiesc si ca trebuie sa ma duc la munca :

Pai cum sa nu razi? Cum sa nu vrei cu disperare sa cunosti administratorul, omula acela care debordeaza inteligenta, care a tratat subiectul asta platonic intr-o maniera exhaustiva...doamne, ce om teribil de destept!

Dar asta nu este singurul afis din care mi-am dat seama cat de inteligenti sunt cei care l-au scris. Iata un alt afis incredibil de interesant pe care l-am gasit la BIFE (targul de mobila de la romexpo):

Stiu ca e posibil sa va fie cam greu sa intelegeti acest afis, asta pentru ca cel care l-a scris este un adevarat geniu...unul prin definitie neinteles. Dupa acest model, va prezint in cele ce urmeaza doua posibile anunturi:

Confectionam camasi pentru femei de noapte.

Vindem papuci pentru copii din plastic.

De ce?

De ce ne jucam noi oamenii de'a Dumnezeu? De ce vrem sa ne demonstram ca putem face orice, ca nu avem limite, si nu intelegem ca o sa ne autodistrugem? Cat o sa mai rezistam pana "un ceva" creat in laborator ne va demostra ca NU suntem nici de departe atat de puternici si invincibili cum ne credem? Cat o sa rezistam in eventualitatea unui razboi pornit din aceleasi motive ca si restul razboaielor? De ce vrem sa dominam lumea si mai important, de ce vrem noi, oamenii, sa dominam oamenii din jurul nostru, cei pe care pretindem ca ii iubim si ca ii vrem fericiti?

De ce filmele de dragoste au mereu "happy ending" si de ce nu se intampla la fel si in viata reala? De ce oamenii petrec atat de mult cautand ceva ce au deja si de ce nu pot sa inteleaga ca sunt limitati, ca nu pot face orice si ca nu pot schimba ceea ce sunt in esenta? De ce trebuie sa pierdem ceva ca sa realizam cat de mult a insemnat? De ce spunem "O sa fie bine!" chiar daca stim ca o sa fie doar mai rau? Pana unde ajunge instinctul nostru de autoconservare? Dar altruismul? Cat de mult rau suntem in stare sa ne facem noua pentru a face pe altcineva fericit? Daca ne credem Dumnezeu, de ce nu putem fi si IIsus?

Cat de mult poate un om sa sufere? Sa planga? Sa fie fericit? Oare fericirea este un sentiment mai puternic decat nefericirea? Cat o sa ne mai intrebam "de ce?" inainte sa ne adunam bucatiile sfarmate de suflet si sa pornim mai departe? Cat o sa ne plangem de mila? Cat de greu este sa realizeze ca vrei imposibilul? Ca nu poti sa fi ceea ce vrei si ca te departezi pe zi ce trece de visul tau? Cat timp trebuie sa treaca inainte sa realizam ca imaginea din oglinda ne este straina? Cat de mult trebuie sa lupti pentru ceea ce iti doresti, chiar daca esti convins ca este imposibil sa ai acel ceva? Merita sa calci peste cadavre?

Oare lucrurile chiar se intampla pentru ca asa trebuie? De cate ori trebuie sa faci o greseala pana intelegi unde ai gresit si nu mai repeti? Chiar stim intodeauna sa ne aranjam prioritatile in viata? Si care sunt prioritatiile? Noi insine suntem prioritari celorlalti? Oare cand ajungi jos chiar nu mai ai alta cale decat sa urci? Cum realizezi ca ai ajuns atat de jos incat nu mai este nimic sub tine, esti decat tu cu o mare de intrebari, din care cea mai importanta este "de ce?" ?

When life gives you lemons you make lemonade

Ce faci cand pare ca tot in jurul tau se prabuseste si nu stii daca sa ramai sa mai salvezi ceva, sau sa pleci?...Eu sunt conservatoare ...imi pierd si eu speranta uneori, dar stiu ca in final raman...mereu am ramas, mereu cred ca pot sa fac mai mult si sa transform viitorul ala sumbru pe care il prevad in rainbows and butterflies.

 

Mereu spun ca este pentru ultima oara cand mai las viata sa ma invinga si ca data viitoare o sa imi strang jucariile si o sa plec sa ma joc in alta parte. Ce faci cand fericirea vine la pachet cu supararea si cu durerea? Pleci, ca sa nu mai simti durere, sau ramai, ca sa fii fericit?

Mereu ma cred stapana pe situatie, cred ca stiu ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac sa fie totul bine, dar ce se intampla cand desi stiu ce trebuie sa fac, nu pot sa fac?...Ma dau batuta? Mai incerc o data? Si inca o data....si imi dau seama din nou ca fericirea si suferinta sunt la pachet...vin impreuna...

Ce faci cand fericirea ta depinde de cei din jurul tau? Sa ai incredere sa le lasi pe mana fericirea ta? viata ta?...Sau sa pleci si sa crezi cu tarie ca poti sa faci sa fii fericit doar tu? Stiu ca in viata nu pot sa te faca sa suferi decat oamenii de care esti legat, pe care ii iubesti si de care ai nevoie, si stiu si ca esti legat de ei involuntar, nu poti niciodata sa scapi de ei efectiv, poti doar sa te indepartezi si sa speri ca o sa poti sa le acoperi lipsa, dar vin momentele alea de singuratate, alea in care doar cativa oameni sunt langa tine, si ce faci daca tu te-ai indepartat deja de ei? Oare este mai bine sa suferi singur, din vina ta, sau sa suferi langa cineva, din vina acelui cineva?

Ce faci cand vrei ceva ce pare imposibil? Renunti la ceea ce vrei si incerci altceva posibil? Sau ramai cu visul tau pana la final si faci orice sa il transformi in realitate? Si crezi ca o sa reusesti, apoi vezi ca totul in jurul tau se naruie si la o perioada de timp realizezi ca vrei imposibilul, vrei sa atingi orizontul....Viata noastra este formata din alegeri. Ceea ce suntem azi este rezultatul direct al alegerilor pe care le-am facut noi sau pe care le-au facut altii pentru noi. Uneori realizezi cate alegeri ai facut si cate alte alternative de sine ai pierdut, puteai sa fii altcineva, cu doar o alegere din viata ta schimbata...Ai facut alegerile corecte? Esti multumit de tine? Esti exact ceea ce vrei sa fii?

Raspunsul la majoritatea intrebarilor este cel din titlu "When life gives you lemons, you make lemonade" ...and hope for the best!

 

Va las cu o melodie care mie imi place tare mult...