Harry Potter and the deathly hallows

Aseara am fost la film, am vazut evident Harry Potter and the deathly hallows si da, a meritat si banii pe care i-am cheltuit, si asteptarea, si tot. Este un film extraordinar si nu spun asta doar pentru ca sunt eu fan. Filmul este diferit de celelalte din serie, pune foarte mult accent pe partea emotionala, dar si pe partile comice, ceea ce nu s-a intamplat pana acum in seria Harry Potter.

Pe scurt, Harry Potter si prietenii lui, Hermione si Ron, pornesc in cautarea unor obiecte care ascund o parte din sufletul lui Voldemort, in speranta ca le vor putea distruge si ca astfel vor putea sa il omoare si pe Valdemort.

Filmul ar fi fost extraordinar in 3D, din pacate procesul de transpunere s-aa dovedit foarte dificil si astfel s-a decis lansarea filmului normal, dar se presupune ca partea a doua, care va fi lansata in iulie 2011, va fi 3D.

Actorii joaca mult mai bine, se vede ca au evoluat o data cu varsta, relatiile dintre personaje se complica, ceea ce face filmul mult mai interesant.

In concluzie, filmul trebuie vazut, va fi un pic mai greu de inteles pentru cei care nu au citit cartea si necesita foarte multa atentie la detalii.

Aveti aici si trailer

Si ploua, ploua, ploua...si e frig

Poate va intrebati ce mai face Tara Oamenilor de Gheata. Ei bine, este cuprinsa de frig si ploi. Vremea de aici este absolut deprimanta. Oamenii de Gheata nu stiu cum rezista aici sa iasa la alergat pe malul marii la 7 dimineata, sau sa plece la cumparaturi in tricou sau pantaloni 3/4. Mie nu imi par prea fericiti. Si daca va intrebati, nici lor nu le place vremea de aici.

Eu...ma bucur de drumul cu masina in fiecare dimineata spre serviciu. Ma bucur pentru ca de obicei am o cana mare cu cafea firbinte din care beau pe drum si pe care ocazional o vars pe mine.Deja ne facem planuri sa venim in Romanica, mai ales pentru ca trebuie sa luam animalutul. Si daca tot a venit vorba de animalut, sa va spun cat costa sa il transport cu avionul din Romanica aici, 1500 de euro fara TVA. Da, 1500 de euro... nu stiu cati bani trebuie sa ai sa crezi ca merita animalutul un drum de 3 ore si jumatate cu avionul. Am decis prin urmare sa venim cu masina in februarie si sa o luam pe Sweety. De banii astia vad si toata tarile pe care le traversez. Singura ecuatie necunoscuta va fi vremea. Sa vedem cat de adanc ingropata in zapada va fi Europa.

Altfel inca incerc sa aflu data examenului de licenta. Mai sunt aproximativ 2 luni si inca nu au fixat o data... nu stiu cand va avea loc acest eveniment unic. Deocamdata nu pot decat sa ma ghidez dupa programa in care apare un interval de o luna in care poate fi fixata licenta...eu nu pot sa stau in Romanica decat 2 saptamani asa ca daca pana la sfarsitul lui decembrie nu se va fixa o data va trebui sa imi iau concediu la Ghici, adica ceva de genul: Ghici cand o sa fie licenta. Daca nu ghicesc...dar eu sunt inspirata in general, nici nu are rost sa ma strezes. In orice caz, daca auziti ceva, va rog sa ma anuntati si pe mine.

Ieri am renuntat la pachetul pe care il aveam la cablu, am luat unul cu mai putine programe. Stiti de ce? Pentru ca am realizat ca nu am mai deschis televizorul de o saptamana. Stam prea putin acasa si ne uitam mult prea putin la televizor. Daca o sa muncim asa in curand o sa renuntam si la Electricitate:)) Glumesc, nu se poate pentru ca nu ar mai merge caldura.

Altfel viata aici e simpla, castigi bani, te duci si iti iei absolut orice vrei si esti linistit. Fara stres, fara griji, fara probleme. Singurul lucru mai greu e dorul, dorul de cei dragi de acasa, cei pe care cand iesi in oras ti-ar fi placut sa ii ai cu tine, cei carora crezi ca le-ar placea lucrurile pe care le vezi cand iesi la cumparaturi, cei care ai vrea sa fie alaturi de tine si sa se bucure de tot ce te bucuri si tu. Dar asta e, in viata nu poti sa le ai pe toate.Pacat ca financiarul e cel care te face sa alegi si sa renunti de cele mai multe ori la partea emotionala.

De fiecare data cand intreb de Romanica aud ca e rau, din ce in ce mai rau. Toata lumea ma felicita ca am plecat. Asa de rau e? E disperata situatia? Exista vreo urma de speranta ca se va iesi din criza asta? Ca vom ajunge si noi la un nivel cat de cat decent? Nu putem decat sa speram, dar la experienta pe care o avem, previziunile sunt sumbre. Banii pe care ii luam aici intr-o luna sunt aproximativ de 10 ori mai multi decat banii pe care ii aveam in Romanica intr-o luna. Cand o sa ajunga Romanica sa ne ofere aceleasi oportunitati ca aici? Am vazut ca in orice domeniu se incearca alinierea la standarde Europene, dar salariul nu este un standard? Cand vor fi aliniate si salariile din Ro cu cele de aici? Cand vor creste preturile atat de mult ca o paine va costa 100 de lei? Aici salariul minim pe economie e de aproximativ 7 ori mai mare ca in Ro. Adica un proaspat absolvent de liceu care se angajeaza casier la un hipermarket ia de cel putin 7 ori mai mult decat un absolvent de liceu in Ro. Si da, e adevarat ca in Romanica nu reusesti sa te angajezi nici dupa ce termini facultatea, cu atat mai putin dupa liceu.

Aici sunt putini cei care fac o facultate tocmai pentru ca au posibilitatea sa traiasca decent si fara ea. Multi fac doar cursuri de calificare. E adevarat, asta ii face pe romani superiori, suntem mai destepti, avem mai multe cunostinte si da, avem cultura generala, ceva ce lor le lipseste cu desavarsire. Intrebarea mea este: pentru ce? Ca sa venim aici? Sa lucram pentru ei?Hm...

Cam astea sunt gandurile mele, daca gresesc, astept sa fiu apostrofata:))

Intrebari de cultura geniala

Ma joc de cateva zile Conquiztador. Nu sunt cea mai buna din joc, nu excelez, sunt un om normal, mai pierd mai castig, dar ma amuz serios. Sunt jucatori care nu numai ca nu au cultura generala, nu au nici cea mai mica logica. Sa va dau cateva exemple:

Intrebare: Cate patrimi muzicale contine o nota intreaga?
Raspuns: 2! (amandoi combatantii)

Intrebare: Cand a fost creat programul Photoshop?
Raspuns: 1850!

Intrebare: Cand s-a nascut Radu Berceanu?
Raspuns: 1770

Deci repet, ca nu stii exact nu e o problema, dar sa nu stii ca in 1850 nu existau calculatoare, sau ca Radu Berceanu e inca in viata si deci nu putea sa se fi nascut in 1700, pe mine ma depaseste. Oamenii nu stiu ce inseamna fortuit, sau cum se scrie corect: clasa intai, clasa a intaia sau clasa a-ntaia si multe alte intrebari la care dau raspunsuri pe care cand le vad raman blocata. Si oamenii astia nu sunt oameni de pe strada, intrebati aleatoriu intrebari de cultura generala, sunt oameni care se joaca un joc care stiu ce presupune, sunt oameni care considera ca au cultura generala si deci se joaca Conquiztador.

Intrebare:In ce an s-a lansat Muzeul Holocaustului?
Raspuns:1897

Jur sa spun adevarul si numai adevarul

Toata lumea minte! Nu am spus eu asta, a spus-o Doctor House si, desi este un personaj dintr-un serial, am acceptat ceea ce spune ca pe un adevar universal. Mintim cu totii, ne mintim parintii pentru a nu fi pedepsiti atunci cand am facut ceva ce stiam ca nu ar fi trebuit, sau ca sa nu ii ingrijoram, ne mintim profesorii ca am avut motive serioase pentru care am lipsit, cand de fapt am dormit un pic mai mult, ne mintim prietenii spunandu-le ca totul o sa fie bine, chiar daca nu suntem siguri de asta. Intrebarea este alta, cum stii sa faci diferenta intre o minciuna mica si nevinovata si una gogonata care o sa te bantuie toata viata? Cand trebuie sa ne oprim?

In primul rand trebuie sa facem diferenta intre minciunile pe care le spunem spre binele nostru si cele pe care le spunem ca sa ii protejam pe cei pe care ii iubim. De ce? Ca sa intelegem ca pana la urma nu exista doua categorii, toate minciunile pe care spunem sunt spre binele nostru. II spui iubitei tale ca ii sta bine imbracata asa chiar daca nu prea iti place, nu ca sa o faci pe ea sa se simta mai bine, ci ca sa nu mai astepti pana se schimba si sa nu ai parte de drama, ii spui prietenei tale ca nu ai chef sa iesi in oras ca sa nu fii nevoita sa il vezi pe noul ei prieten pe care tu nu il placi si nu o faci pentru ca iti pasa de sentimentele ei, ci pentru ca nu vrei sa fie suparata pe tine si sa suporti consecintele.

Toti spunem ca suntem cinstiti si ca vrem ca si ceilalti sa fie corecti cu noi si sa ne spuna doar adevarul, dar e simplu de inteles ca daca noi ii mintim pe ceilalti, pana si pe cei pe care ii iubim cel mai mult, atunci si noi suntem mintiti la randul nostru si, adevarul este, ca preferam sa fim mintiti. Nu vrem sa auzim adevarul pentru ca DOARE, vrem sa auzim minciuna aia mica, aia care ne facem sa ne simtim mai bine in pielea noastra, mai siguri pe noi si pe relatiile pe care le avem. Adevarul este ca orice relatie se bazeaza pe o serie de minciuni, uneori mai mari, alteori mai mici si mai nevionovate. Cu cat sunt minciunile mai mari insa, cu atat e mai greu ca relatia sa supravietuiasca in timp, pentru ca la un anumit punct adevarul iese la suprafata, sau, dupa cum spune proverbul, minciuna are picioare scurte.

Avem incredere in oamenii cu care ne inconjuram, dar asta inseamna ca ii credem orbeste? Ca nu punem la indoiala ceea ce spun? Uneori da, dar inseamna in mod special ca avem incredere in ei sa nu ne faca rau intentionat si asta nu inseaman ca sunt suta la suta corecti, ci doar ca, indiferent ce fac, pun in discutie si sentimentele noastre. Nu o sa spun asta ca pe un adevar universal, dar nu cred ca exista relatie cu suta la suta corectitudine si asta pentru ca nu ar rezista. Mintim ca sa nu fim judecati si mintim ca sa para ca nu ii judecam pe altii, dar in esenta, ceea ce gandim este de foare multe ori diferit de ceea ce spunem.

Asa ca unde tragem linie? Ar trebui sa ne oprim inainte sa spunem minciuni ce nu mai pot fi reparate, minciuni care nu mai tin cont si de sentimentele celorlati, ci doar de ale nostre si care le-ar face rau intentionat, si nu pentru binele celorlati, ci pentru binele nostru pentru ca e foarte posibil ca o minciuna buna pe termen scurt sa fie una foarte rea pe termen lung, una pe care nici macar o alta minciuna, mai mare, nu o mai poate repara, petru ca da, toate minciunile sunt sustinute pe termen lung de alte minciuni, si totul devine ca un bulgare de zapada rostogolit la vale, din ce in ce mai mare pana cand la un moment dat scapa de sub control. Si cand adevarul iese la suprafata, minciunile se repara tot cu alte minciuni:"Am facut-o spre binele tau!"

Am devenit experti in a mintit. Suntem atat de buni incat am ajuns sa ne mintim singuri, sa ne spunem mici minciuni care sa ne mareasca increderea in noi, care sa ne faca sa simtim ca suntem buni si le credem, le credem orbeste pentru ca pana la urma, daca nu ai incredere in tine, atunci cum sa ai incredere in altii? Raspunsul e cat se poate de simplu, ai incredere orbeste, ai incredere pur si simplu pentru ca avem nevoie de asta si de toate minciunile pe care le auzim. Pana la proba contrara, suntem cu totii corecti si spunem doar adevarul, cu mana pe Biblie, adevarul si numai adevarul, dar poate nu pe tot, mai pastram ceva si pentru noi, asa, ca un secret!

Friends are forever

Mi-e dor de Romania, asta nu mai e ceva nou. Nu ma vad sa traiesc aici, sa stau si sa imi placa, poate o sa ma obisnuiesc, dar doar atat. Nu vad cum o sa imi fac prieteni sau cum o sa imi fac o cariera. Stateam in seara asta si mi-am amintit cum eram in liceu.

Nu imi placea evident. Vroiam sa fac orice, doar sa nu ma duc la scoala, chiuleam mult, recunosc, dar mi-era tare greu sa ma trezesc la 6. Intodeauna am urat trezitul al 6. Nu o sa ghiciti niciodata, dar peste vreo doua saptamani o sa incep sa ma trezesc la 6 si de data asta nu mai am vacanta de vara de 3 luni si nici nu imi mai da medicul scutiri.

Mi-e dor de Madalina si de Andreea din perioada aia, imparteam orice cu ele. Mergeam mereu la un suc sau o ciocolata calda dupa ore, de cele mai multe ori cu Diana, ma auzeam o barfa, mai radeam, mai impartaseam niste sperante de viitor. Mereu ne machiam in ore, chiar daca nu plecam nicaieri dupa scoala, ne faceam poze, eu mai dormeam ocazional, sau jucam avioane cu Andreea in timp ce profesoara de romana dicta comentarii. Recunosc nu am fost un elev model, DAR m-am descurcat foarte bine si am stiut cand sa ma pun pe treaba si cand sa ma joc TOMANAP.

Imi dau seama acum ca genul asta de prietenii nu se mai leaga acum si ca cel mai probabil pe viitor o sa raman cu ele in suflet. Am fost foarte bune prietene, de cele mai multe ori pe rand, cate doua, am avut divergente si am avut momentre in care nu ne-am vorbit, dar in definitiv, in momente de singuratate ca asta, stiu ca prietenii buni au ramas in trecut.

Viitorul in schimb...ah, viitorul ne rezerva mereu surprize si am observat in trecut un model care s-a repetat de-alungul anilor. Am fost mereu atrase una de alta, cumva, tot impreuna am ajuns, asa ca nu stii niciodata ce se va intampla. Oricum, daca planurile mele vor merge, una dintre voi va fi cu siguranta mult mai aproape.

Oricum, astazi sunt clar alta persoana, m-am schimbat radical dupa primul an de facultate. Stiu ca din pacate nu sunt un om mai bun, dar invat sa fiu, incerc. Fetele de la facultate au cunoscut pe altcineva fata de cine eram in liceu, cred ca mai am totusi cateva lucruri in comun cu cine eram, dar doar atat. Poate pur si simplu m-am facut mare, m-am maturizat. Si nu imi place nici mie.

Ca sa fac postul asta sa fie ca romanul Ion o sa inchei spunandu-i Andreei ca si mie si lui Gabi ne e tare dor de ea si Madalinei ca inteleg unele lucruri pe care mi le spunea in liceu si atunci nu le intelegeam. Apropo Andreea, sa nu uiti ce ti-am spus aici.

O vedere de departe!

M-am plictisit de Tara Oamenilor de Gheata! Asta pentru ca nu prea am ce sa fac toata ziua, ma duc la cumparaturi, ma plimb...si cam atat. In rest ma uit toata ziua la filme si seriale...M-am gandit sa va mai povestesc ce se mai intampla pe aici. Am aflat ca au o problema cu sobolanii, se zvoneste ca ar fi chiar invadati. Am simtit-o si eu pe pielea mea ca am avut unul. Foarte destept de altfel, se plimba toata casa prin pereti pentru ca aici casa are peretii goi inauntru, si si-a facut gauri in spatele mobilei, una chiar in dormitor in spatele patului. De cand am venit noi nu a mai iesit, dar a venit in fiecare seara si a tot incercat sa faca gaura mai mare, ma tinea treaza toata noaptea. Nu a mai venit de doua nopti...nu mi-e dor de el totusi! I-am pus capcana, d'aia ca in Tom si Jerry si ghici ce? Mi-a mancat cascavalul din capcana fara sa o declanseze!

Sobolanii nu sunt singura problema aici, au si vulpi si te intalnesti cu ele pe strada, mai mult noaptea e drept, si vin la gunoi si mananca din gunoi ca ursii din Romanica. Si sunt si protejate prin lege, deci nu poti sa le faci guler...din pacate.

Tinerii aici sunt...aaa...o sa zic ciudati, desi nu e un cuvant destul de puternic care sa ii descrie. Am vazut cativa pusti mergand pe strada in sosete, pe bune, adica fara incaltaminte, asa au iesit ei la plimbare. Nu mai zic de pusti emo...vai...sub orice critica, vopsiti toate culorile, fete carora li se vad chilotii...si femeile sunt fie super grase, fie extrem de slabe, nu prea gaasesti fete frumoase, am vazut doar cateva, si alea sunt evident ciudate. Lui Gabi ii plac, lui Gabi ii place orice aici, si vremea, si oamenii, si masinile, cred ca si nisipul de pe plaja...

M-am mai obisnuit cu vremea, s-a mai si incalzit, dar mi se pare mai ok acum. Oricum sunt blestemata, e frumos afara, soare, super si ma decid sa ies sa ma plimb.... cum am iesit din casa, vin norii si incepe sa ploua asa usurel si nu mai e asa cald si frumos :| Super! Ma supara vantul...bate tot timpul si asta face sa para si mai frig.

Hai sa va arat si niste poze. Daca nu era internetul, va trimiteam vederi individuale. E...sa zicem ca e mai usor asa.

Everybody's changing and I don't feel the same

Am ajuns in Tara Oamenilor de Gheata de ieri, dupa un drum obositor de multe ore am ajuns aici, acasa. Deja mi-e dor de Romanica, aici vremea e oribila...in punctul meu de vedere, lui Gabi ii place. Ploua si sunt maixim 18-19 grade, si eu una simt frigul pana in varful degetelor si aici merge incalzirea, e cam ca in octombrie spre sfarsit sau inceput de noiembrie. Am avut un mare soc sa vad cat de frig e aici, plecata de la 36 de grade din Romanica.

Altfel, aici nu te imbraci cu un articol vestimentar doar un sezon, adica de exemplu nu te incalti cu cizme doar iarna. Am stat ieri 5 minute la metrou si am observat ca Oamenii de Gheata erau incaltati cu cizme, ghete, adidasi, pantofi, bocanci, sandale, papuci, slapi, UGG-uri, cu alte cuvinte cu absolut orice. Iar hainele...sunt foarte ciudati, se imbraca cu sosete cu volanse si sandale si pantaloni foarte scurti cu geaca...sau...nici nu stiu sa va descriu o sa va fac poze sa va arat ca e ca si cand m-as intalni cu Lady Gaga peste tot.

Preturile sunt mai mari aici din ce am observat pana acum, cam la orice, dar carnea de porc de exemplu e mult mai scumpa, 25 de lei kilogramul cea mai ieftina. Abonamentul la cablu este 225 de lei acum, si imi lipsesc multe programe asa ca o sa schimb abonamentul si il fac de 250 de lei. Exagerat de scump.

Cam atat azi, va las la sfarsit cu o melodie
http://www.youtube.com/watch?v=Zx4Hjq6KwO0&feature=av2e

Carmen si Gabi se casatoresc

Later edit: Poze si filmare aici


A trecut si nunta, foarte repede. Perioada de inainte de nunta a fost un cosmar, din multe puncte de vedere, a fost rau de tot. Din perspectiva asta nu as mai face niciodata o nunta. Am incercat sa ne adunam in ziua nuntii si a fost ok. Si cununia a fost frumoasa, chiar daca a fost foarte scurta, nu stiu de ce ma asteptam la ceva mai mult. Am primit multe flori si am avut un buchet foarte frumos cu cale comandat de mama. Am facut poze la fantani, a inceput sa ploua, am facut poze in ploaie....apoi toata lumea a plecat doar eu si Gabi am ramas in ploaie si am asteptat-o pe Kiki sa vina sa ne ia. A fost interesant, am stat si am dansat in ploaie...

Cununia religioasa a fost foarte frumoasa, am avut cor si a cantat extraordinar de frumos si cei doi preoti au tinut o slujba "moderna". La iesire am fost intampinati de porumbei, o alta surpriza facuta de mama. Extraordinari porumbeii, extraordinatri. Mi s-a parut cel mai frumos lucru din toata nunta. Dupa poze iar am ramas singuri, toata lumea s-a suit in masini si a plecat, mirele si mireasa au ramas pe jos. Apoi a venit Kiki si ne-a luat.

La restaurant am avut mici probleme, dar care nu au fost observate. De exemplu nu am adus piscoturile asa ca invitatii au fost intampinati doar cu sampanie. E, nu m-a intrebat nimeni nimic de piscoturi. Am stat la biserica o ora pe tocuri degeaba si apoi cand a inceput nunta efectiv pe mine deja ma dureau picioarele asa ca a trebui sa ma incalt cu altceva....

Mi-a placut foarte mult de toata lumea, toti prietenii nostri s-au imbracat elegat si vreau sa-l remarc pe Tomata care initial a avut o camasa neagra fiind astfel imbracat tot in negru, asa ca s-a dus si s-a schimbat si a si venit sa imi arate. Da Tom, ai fost un dragut. Nu va enumar acum pe toti, va stiti voi, ati fost frumosi.

Am dansat si am si plans pe Unchained Melody, melodia noastra, si am mai plans la doua melodii: De-ar fi sa vii a Mihaelei Runceanu si Unde e Targovistea a Ileanei Sararoiu. De altfel, ma apuca plansul de fiecare data cand venea frati-miu si ma lua in brate, m-am atasat foarte tare de el si mi se rupe sufletul de fiecare data cand ma gandesc ca plec. Asta e, e bine rau de tot sa faci o facultate sa ai niste vise si sa nu poti sa faci nimic in Romanica. Dar asta e alta poveste.

Revenind la nunta, nu am fost asa de obosita cum am crezut ca o sa fiu, mai rezistam un pic. Dar spre dimineata simteam ca nu mai reusesc sa dau rochia jos, care apropo m-a strans foarte tare si mi-a facut si niste rani. Am si rupt rochia...am si cazut pe ringul de dans din cauza minunatei masini de sapun....in fine.

Mandalay, iti multumesc ca m-ai sunat, iarta-ma, dar chiar nu puteam sa vorbesc cu tine, cum iti auzeam vocea cum incepeam sa plang asa ca am decis sa nu vorbesc cu tine. Te iubesc si imi pare rau ca nu ai putut sa fii aici. Stiu, si tie iti pare rau. Ti-ar fi placut.

Va multumesc frumos toturor celor care ati fost alaturi de noi si nu pot sa spun decat ca cei care nu au venit au pierdut o nunta frumoasa.

Mama, nu pot sa cred ca am scris atat...si mai am inca multe de zis, dar incerc sa ma abtin. Va ma povestesc si alta data. Mii de multumiri fetelor care au fost langa mine in zilele premergatoare nuntii si Andreei in mod deosebit pentru ca mi-a aranjat parul la cununie si pentru ca m-a machiat.

A.M.R 3

Prea mult stres. Pe bune. Sper sa merite. Stiu ca nu se poate sa nu existe discutii...ca sigur o sa existe oameni care o sa aiba lucruri de comentat, carora nu o sa le convina, care o sa aiba impresia ca nunta e despre ei si nu despre noi. In fine, mai iau o gura de aer...It's all gonna be just fine...and dandy!

In rest, am adus lucrurile de la Bucuresti, am plans de am rupt, simteam ca las o parte din mine acolo. A fost usor acolo, au fost trei ani in care am numit apartamentul ala "acasa", veneau prietenii la noi, am jucat mima, am baut, am facut petreceri, ne-am certat...in fine, a fost usor. Ce urmaza e mai greu.

Eu pana acum am avut planurile facute exact pe multi ani inainte. Ei bine, luni mi se termina planurile. incepand de luni nu mai urmez planurile pe care mi le-am facut, ele continuau cu un teren, un credit, o casa. Am renuntat. Plec.

In fine, chiar daca nu par, sunt fericita ca ma casatoresc cu Gabi, pentru ca ne iubim si stiu ca trebuie sa fim impreuna toata viata. Ne-am chinuit ceva cu nunta sa fie perfecta. Sper sa fie.

Ma doare sufletul cand vad ca toate lucrurile mele sunt in cutii, se distrug...nu mai sunt aranjate asa cum erau....asta e. Cred ca trebuie sa invat ceva din toate astea, E clar ca nu materialul conteaza, ci spiritualul.

Ma duc sa ai fac pregatirile de ultima ora. Ne vedem duminica. Va pup!

Tara Oamenilor de Gheata

Spuneam acum ceva timp ca mi-e dor si doare.

Acum e timpul sa vad cum e sa fie de partea cealalta a cuvintelor. Pe 14 o sa plec spre Tara Oamenilor de Gheata, nu e chiar cum ziceam cu orizonturile mai calde, dar sunt cu siguranta mai frumos colorate. Mi-e greu sa ma recunosc infranta, nu credeam sa spun asta, dar se pare ca nu mai fac fata aici. As fi vrut sa pot sa fac ce mi-am dorit, pentru ca acolo o sa o iau de la capat si chiar daca intr-un an, doi o sa fiu mai bine ca acum, nu stiu daca o sa mai reusesc sa fiu cine credeam ca o sa fiu.

Da, plecam impreuna, Domnul si Doamna Neagu! Mi-e greu sa ma obisnuiesc cu noul meu nume si cu statutul de sotie...nevasta. "Ne-am hotarat sa ne facem oameni seriosi", asa zic invitatiile. Sper sa nu devenim prea seriosi totusi, nu e bine sa te iei prea mult in serios, risti sa fii fad...

saptamana viitoare o sa parasesc Bucurestiul, ma mut acasa la Ploiesti pentru o perioada scurta. Trebuie sa imi pregatesc tot, sa imi strang toate lucrurile. Trebuie sa fac ceva memorabil, asa ca va astept pe toti cei care mi-ati trecut pragul aici la o ultima petrecere. Probabil saptamana viitoare o sa strang o mare parte din lucruri sa avem loc si o sa ne distram asa cum obisnuiam sa facem. Andrei te astept sa-mi faci clatite si cartofi prajiti la wok!

Ei, nu e totul negru, imi pare rau ca las in urma perioada asta din viata mea, a fost foarte frumoasa, am multe amintiri, dar e momentul sa evoluez, chiar daca evolutia o sa fie un pic mai brusca, multe evenimente succesive.

Va astept la nunta! Si apoi departe...

A venit, a venit...vara

Si a venit si timpul sa va povestesc ca ma casatoresc peste mai putin de o luna. www.carmensigabisecasatoresc.blogspot.com
Am decis ca daca am tot scris pentru altii pe gratis, de ce sa nu mai scriu si pentru mine? In fine...in mare am o stare de spirit ciudata, nu cred ca are un nume, sunt plictisita, ma supara faptul ca nu am o activitate din care sa imi scot bani si sunt putin stresata in ceea ce priveste nunta...Nu stiu ce o sa fac pe viitor, mai departe de 25 iulie...nu stiu daca raman aici sau daca plec.

Am terminat aproape si facultatea, adica am terminat, dar am picat licenta cu 5.65...Asta e, mai incercam si la iarna. Stiu ca nu sunt singura care a picat licenta, dar sunt foarte dezamagita de mine pe tema asta, ma asteptam sa pic de cand am vazut baremul. Nu mai e nevoie sa va spun ca una spunea cerinta si alta baremul, ca dupa contestatii (si au fost multe), doar la jurnalism nu s-a modificat nicio nota, nici macar in minus, in timp ce la celelate doua specializari s-au acordat si 10 sutimi. Ei, necunoscute sunt caile FJSC-ului.

Noua mea activitate este sa am grija de Sweety. E aproape un job full time pentru ca are nevoie de multa atentie acum cat e micuta. Eu am grija de ea 8 ore pe zi, cat e Gabi la serviciu. E dulce, iubitoare si foarte desteapta. Desi nu are inca 3 luni, a invatat inca de cand am luat-o (la 2 luni) cum o cheama, iar de doua saptamani a invatat comezile "sezi" si "culcat". Nu a trebuit sa o invete nimeni sa faca "aport", a facut-o din instinct.

Vreau la mare! Mi s-a facut foarte dor de mare, sper sa ajung dupa nunta, ca nu prea am cand in luna care urmeaza. Am fost la mare de revelion, in Anglia. Nu era cald, dar am prins un 1 ianuarie minunat, cald si senin ca o zi de mai. Extrem de frumos. Gasiti pe facebook pozele din Anglia.