vineri, 27 noiembrie 2009

Miruna Paun- un artist la inceput de drum




Romania trebuie sa isi sustina valorile, nu doar pe cele recunoscute, ci si pe cele in devenire. Haideti sa facem cunostinta cu Miruna Paun, o bruneta firava de 16 ani, eleva la Liceul de Arta din Ploiesti. Ei ii place sa deseneze, sa picteze, sa creeze ceea ce noi numim arta chiar daca ea nu se considera inca o artista.

Deseneaza de la doi ani, iar pe la 10 ani parintii ei au inteles ca este mai mult decat o pasiune, este ceea ce o defineste pe ea si ce vrea sa faca pe viitor, asa ca in clasa a 5 a a dat admitere la Liceul de Arta si a intrat cu usurinta la specializarea arta plastica. De atunci, totul s-a schimbat in bine, spune ea, pentru ca face ceea ce ii place cu adevarat si simte ca a evoluat .



Primul concurs pe care l-a castigat a fost la 9 ani cu un desen trimis la Dog Magazin, de atunci s-a perfectionat si in 2007 a castigat locul intai la Olimpiada de Mestesuguri Artistice Traditionale si a expus la multe vernisaje ale liceului.

Am intrebat-o pe Miruna ce o inspira si mi-a raspuns senin ca inspiratie vine din tot ce o inconjoara, dar niciodata nu isi face un plan cand deseneaza, totul incepe cu o linie trasa si de acolo desenul vine de la sine. 

Miruna e la inceput de drum, nu stie exact ce vrea sa faca pe viitor. Mi-a spus ca i-ar placea sa fie designer, dar o sperie concurenta prea mare. Ca specializare la liceu si-a ales arhitectura, dar nu e convinsa ca vrea sa faca asta pe viitor, oricum ea crede ca un adevarat artist stie sa deseneze de toate, asa ca incearca sa ajunga la acest nivel. 

Ca orice artist, Miruna Paun se inspira din operele pictorilor consacrati ca Michelangelo si Leonardo Da Vinci si isi doreste sa ajunga intr-o zi la fel de cunoscuta ca Sabin Balasa. In momentul de fata Miruna se pregateste pentru o expozitie cu vanzare ce va fi organizata in cateva luni in Bucuresti, iar banii vor fi donati unei actiuni de caritate.  

Cu riscul de a ma repeta, vreau sa va spun ca oamenii ca Miruna trebuie sustinuti pentru ca Romania are nevoie de ei. Multi artisti se pierd pe drumul spre excelenta pentru ca nu sunt sustinuti, iar asta tine de fiecare dintre noi. 

joi, 19 noiembrie 2009

Romania visurilor


Sau de ce votez

Pentru ca de multe ori mi-e scarba de toate jocurile politice care se fac, si eu nici macar nu le stiu pe toate, stiu doar ce pot sa-mi dau seama de pe la TV. Mi-e sila jur cand ii vad ca se injura si stiu ca dupa alegeri se vor impaca si se vor alia....pai si atunci, daca eu votez, sa spunem reducand la absurd, cu PSD-ul si dupa alegeri fac alianta cu PC si cu PNL si cu stiu eu ce alte partide, atunci ce rost a mai avut ca am votat PSD si nu oricare alt partid?

Mi-e scarba cand ii vad la TV cum cauta tot felul de motive sa se injure. Da, Elena Udrea a fost incredibil de ... inteligenta cand a sunat si a spus ca este o admiratoare! Nu o sa inteleg niciodata ce a fost in capul ei, chiar credea ca nu o sa ii recunoasca lumea vocea??? Dar ca ministru al turismului...hai sa recunoastem, ce s-a intamplat cu ministerul asta inainte sa il preia ea? Nimic! Absolut nimic. Chiar si prin simplu fapt ca Elena Udrea este o persoana mediatizata si presa o urmareste peste tot, a reusit sa aduca in prim-plan diverse evenimente importante. Am primit 3 Mere de Aur, care sunt foarte importante pentru turismul in Romania.

Ma uitam saptamana trecuta pe Antena 3 unde s-au prezentat doua clipuri facute de Basescu in care ii parodiaza pe Mircea Badea, Valentin Stan si pe Gadea. M-am tavalit de ras! Astea sunt clipurile, daca nu le-ati vazut: Mircea Badea

                                             Valentin Stan si Gadea

Mi-a placut abordarea staff-ului de campanie pentru ca de multe ori am zis si eu ca astia de la Antena 3 sunt in stare sa-l scoata vinovat pe Basescu daca ploua afara! Genial! In timpul emisiunii am incercat sa comentez pe forumul Sinteza Zilei si, surpriza, comentariul meu nu a fost acceptat. De ce? Era ma mult decat decent, nu am injurat, dar am pus intrebari incomode, adica am intrebat daca toata campania asta anti-Basescu pe care o desfasoara Antenele este trecuta in fisa postului? Eu inteleg ca nu poti sa musti mana care te hraneste, adica jurnalistii de la Antena 3 nu pot sa spuna nimic de rau de conservatori, care acum sunt aliati cu PSD si de aici...dar de ce sa mai spui ca esti integru? Au uitat de toata deontologia de cand a inceput campania. Foarte urat! De multe ori ma gandesc daca o sa am puterea sa spun NU unor astfel de presiuni cand o sa ma fac mare! Am postat acelasi comentariu si pe blogul lui Mircea Badea si nici el nu l-a aprobat, pe el il inteleg pentru ca in fond este blogul personal, dar sa nu publice cei de la Sinteza Zilei un comentariu doar pentru ca nu le canta in struna...foarte urat. Si sa va spun ca pe forum erau publicate multe comentarii vulgare, oribile, care foloseau putine cuvinte din DEX..

Dar acum sa trecem la partea frumoasa a campaniei electorale, cadourile!!! Cui nu ii place sa primeasca acolo o mica atentie? Stiu ca ati vazut pe la TV (in mod special pe la Antene) ca cei de la PD-L dau cadouri electorale, ele sunt: umbrele, sepci, bluze cu inscriptiile partidului. Dar PSD-ul, credeti ca e mai prejos? Nu, in niciun caz, ei impart radiori, faina, cozonaci si toate fara inscriptii! Spuneti-mi voi, e corect? E normal sa ii dai unui om un aparat de radio? Pe mine ma supara cel mai tare ca ii mai si aud spunand ca ei nu dau cadouri electorale! HUA!!!!!!!!!

Ca incheiere o sa va spun atat: alegerile vor fi fraudate, sunt multe sectii de vot unde te platesc sa votezi cu conditia sa le dai datele de pe buletin. Ce parere aveti? Cei care voteaza in sectiile astea "speciale" de vot, pentru 10 lei, vor vota si in alte sectii? Eu zic ca da! V-as spune si cine da cei 10 ron, dar nu am dovezi....

O zi buna sa aveti, nu lasati politica sa va indispuna, mergeti la vot pentru ca din urna oricum iese cine trebuie!


vineri, 4 septembrie 2009

Era sau nu mai bine inainte?

Suntem nostalgici. Ne sta in fire. Chiar si noi, cei care stim despre perioada comunista doar din povesti, ne punem problema daca am schimba toata libertatea pe care o avem acum pentru un job sigur, pentru o casa primita de la stat si manifestari de 23 August. Multi spun ca daca ar fi stiut ce se va intampla si unde vom ajunge, nu ar mai fi fost nicio revolutie. Lasand deoparte teoria conspiratie ca nu a fost o revolutie, ca Ceausescu traieste, si rezumandu-ne la ceea ce stim sau ceea ce ni s-a spus, trebie sa ne intrebam serios daca am primit sau nu ce am vrut.

De ce au vrut romanii o schimbare? Pentru ca nu mai rezistau cenzurii, nu mai stiu in cine sa aiba incredere si nu puteau nici sa se conformeze cultului personalitatii. Era mancare destula, dar doar pentru cei care aveau relatii, daca erai sefa de magazin, aveai mai multa carne decat putea manca familia ta, prietenii tai aveau si ei partea lor si tu deveneai una dintre cele mai importante persoane din cercul tau de cunostinte. Daca nu erai sefa de magazin si nu aveai nicio cunostinta care sa te ajute, stateai cu orele la coada si aveai toate sansele sa ajungi in fata si sa nu mai fie produsul petru care ai asteptat atat. Acum cunostintele sunt absolute necesare cand vine vorba de birocratie. Ati incercat sa va faceti pasaport fara sa aveti o pila? Fara o punga de cafea si o cutie de bomboane? Ai toate sansele ca dupa ce petreci o zi intreaga platind taxe, si facand multe demersuri in care ai nevoie de buletin, sa ti se spuna la sfarsit ca nu ti se poate face pasaport pentru ca trebuie intai sa-ti schimbi buletinul…e greu sa acceptam ca si acum suntem sclavii cunostintelor.

Inainte de ’89 nu puteam parasi granitele Romaniei, chiar si olimpicii care plecau la concursuri in strainatate erau paziti sa nu fuga. Acum avem posibilitatea sa plecam oriunde, si majoritatea pleaca sa faca munca de jos in alte tari. Asta am vrut? Am vrut sa avem libertatea sa alegem si multi au ales strainatate, chiar daca ea nu ne primeste cu bratele deschise. 

In ’84 a inceput constructia Casei Poporului care este cea de-a doua ce-a mai mare cladire din lume dupa Pentagon. Constructia ei a durat 4 ani, cam cat dureaza acum constructia unui kilometru de autostrada. E foarte adevarat ca poporul a facut multe sacrificii pentru constructia gigant si la fel de adevarat e ca acum nu suntem dispusi sa facem sacrificii pentru binele tuturor si am devenit foarte egoisti.

Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca era mai bine inainte, nu cred ca poate exista o autoritate care sa ma oblige sa nu fac ce vreau cu trupul meu (ma refer aici la avort), nu cred in controlul securitatii sau in cultul personalitatii. Cred insa ca romanii au vrut o schimbare pe mai multe planuri, cred ca si-au dorit sa fie liberi sa aleaga, din pacate, ce era mai important nu s-a schimbat. Am ramas la fel de inchisi la minte, suntem condusi de oameni care au fost indoctrinati de comunism, am uitat cum era cand nu aveam voie sa avem icoane, si acum cand avem libertate, nu suntem mai spirituali, ci am devenit mult mai materialisti.

Nu trebuie sa uitam ca peste 1000 de romani au murit pentru ca noi sa aveam libertate. Sa nu uitam ca acum nu trebuie sa mai lasam pe nimeni sa gandeasca pentru noi, suntem singurii care pot infaptui schimbarea, suntem cei pe umerii carora cade responsabilitatea de a face din Romania o tara libera si mai buna decat era inainte de ’89.

Carmen Savu

Articol publicat si pe www.produsin.ro

sâmbătă, 29 august 2009

Eu cred in Romania. Tu?

A trecut moda plecatului la capsuni in Spania, mai bine zis nu mai sunt chemati romanii acolo pentru ca au intrat si ei in criza. Romanii cu mai multe asteptari de la viata emigreaza in Canada. Romanii mai in varsta pleaca in Italia sa ingrijeasca batrani. Tinerii pleaca in America- land of opportunities. Eu nu vreau sa plec! Eu inca mai cred ca pot sa reusesc aici, sa-mi iau o casa cu un credit ipotecar , sa-mi cumpar o masina productie autohtona tot printr-un credit avantajos, sa am un serviciu stabil unde sa avansez o data la cativa ani si sa primesc o marire de salariu periodic. Sunt naiva? Optimista? Nebuna?

Eu cred ca Romania are mai multe posibilitati sa se dezvolte decat restul tarilor din estul Europei. Da, am pierdut sansa sa fim o tara dezvoltata dupa Al Doilea Razboi Mondial, dar putem oricand sa rescriem istoria. Avem mine de aur, petrol, paduri, teren arabil, oameni destepti si dornici de munca. De ce suntem doar o piata de desfacere? Ma uit in hipermarketuri si vad ca produsele romanesti sunt putine, ascunse pe rafturile de jos, nu li se face publicitate, nu sunt promovate si nici nu par a fi de incredere. Eu cumpar produse romanesti pentru ca stiu ca daca nu li se face publicitate, atunci pretul publicitatii nu apare in pretul produsului la raft.

Cine sunt eu? Sunt produsul sistemului de invatamant romanesc, sunt produsul mediului in care am trait. Daca m-as fi nascut in America, as fi fost altcineva. Eu sunt mandra de mine, sunt multumita de ceea ce sunt si tocmai de aceea nu vreau sa plec. Stiu ca un loc strain m-ar schimba, nu vreau sa incep sa cred ca lucrurile materiale sunt mai importante decat valorile spirituale.Ce probleme are Romania care sunt unice in lume? Birocratia? Coruptia? Tiganii? Infractionalitatea? Astea sunt peste tot, nu la partea asta suntem unici ci la partea in care ne sunt recunoscute valorile. Hai sa nu mai fim lasi, hai sa nu abandonam Romania, hai sa nu ne mai intrebam ce face Romania pentru noi, ci mai bine ce facem noi pentru ea.


Deviza Europei este "Unitate in diversitate" si noi aderam la ea (atat la Europa, cat si la deviza), dar cand Mailat a violat-o pe italianca toata lumea, unii cu furci, unii cu topoare, urla sa ne separam de tigani, sa nu fim identificati cu ei...Ne mandrim cu Ardealul, cu arhitectura locului, dar ii uram pe unguri ca ne-au cotropit. Intrebarea mea este: nu suntem in stare sa pastram o constanta? Sa acceptam viata cu bune si cu rele? Sa ne acceptam unii pe ceilalti si sa ne iubim pentru ceea ce suntem?

Mircea Badea spune:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!" Suntem atat de ocupati sa criticam multele lucruri care nu merg bine aici si sa ne facem actele de emigrare, incat uitam ca putem face ceva, uitam ca noi suntem cei care trebuie sa infaptuim schimbarea, uitam ca noi, romanii, suntem majoritari in Romania, uitam ca soarta celor doua razboaie a fost in mana noastra.

Cred cu tarie ca singurul lucru care le lipseste romanilor este patriotismul. Am putea sa facem mult mai multe daca am avea incredere in noi, daca am fi mandri de ceea ce suntem, daca nu ne-am mai subaprecia valorile. Cred ca Romania e o tara perfecta si singurul lucru pe care ar trebui sa-l facem este sa ne schimbam mentalitatea, sa deschidem ochii si sa invatam in primul rand sa ne apreciem.


Romanii au uitat sa promoveze valorile, oamenii ca Petrache Poenaru. Nu stiti cine e Petrache Poenaru? Este cel care acum aproape 200 de ani a inventat stiloul si a revolutionat lumea instrumentelor de scris. Romani ca el inca mai sunt, dar talentul lor este inabusit de conceptia ca suntem prea mici pentru a face noi vreo diferenta. Va poftesc sa va uitati la imaginile acestea si o sa intelegeti cine suntem noi.

Obiceiuri de nunta la romani

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o data un cuplu de romani care vroiau sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Povestea incepe frumos, cu un inel si o intrebare: "Vrei sa fii sotia mea?", dar de aici pana la inceputul relatiei de sot si sotie sunt multe lucruri de facut.

Obiceiuri sunt multe si difera de la o zona la alta a Romaniei, doar rituarile bisericesti sunt acelasi si par neschimbate in timp. Teoretic, dupa ce viitoarea sotie spune "Da", mirii ar trebuie sa se duca la Biserica unde sa aiba loc slujba de logodna, dar in cele mai multe cazuri nu se intampla asa si sfintirea logodnei are loc exact inainte de cununie. Inainte de nunta trebuie batuti brazii la casa nasilor si a miresei. Bradul simbolizeaza tineretea si vitalitatea cuplului si sunt impodobiti pentru a simboliza bunastarea familiei.

Cununia civila are loc intodeauna inaintea celei religioase iar daca cele doua au loc in aceiasi zi, nunta incepe dimineata in fata ofiterului starii civile. Dupa ce mirii devin sot
si sotie in fata legii, mireasa pleaca la ea acasa unde are loc imbracatul miresei de catre soacra mica si prietenele apropiate ale miresei, iar la sfarsit, nasa ii prinde voalul.In tot acest timp lautarii canta invariabil "Ia-ti mireasa ziua buna" si alte cantece pe tema despartirii miresei de familia ei. Mirele merge si el acasa unde prietenii lui il pregatesc pentru nunta, adica il imbraca si il barbieresc.Aceste doua ritualuri sunt de natura initiatica a celor doi miri si sunt menite sa ii pregateasca pentru casatorie.


Inainte sa plece la Biserica, acasa la mireasa se danseaza Hora Miresei care este menita sa demonstreze ca familia e fericita pentru alegerea pe care a facut-o ea. Odata ajunsi la Biserica, mirii se casatoresc in fata lui Dumnezeu si preotul (sau preotii) care oficializeaza ceremonia le pun in vedere nasilor ca au obligatia sa vegheze asupra celor doi miri in calitatea lor de parinti spirituali. De la Biserica toata atentia se indreapta asupra petrecerii de nunta. Aici oaspetii sunt primitii de cei doi socrii care trebuie sa inchine un pahar de sampanie cu fiecare invitat.


Petrecerea se deschide cu dansul celor doi miri care in mod traditional este un vals, dar melodia ramane la alegere. In cursul serii mireasa arunca buchetul si traditia spune ca
fata care il prinde se va casatorii in decursul urmatorului an. La ora 12 este adus tortul miresei care este taiat de amandoi mirii si cei doi isi dau sa manance din tort unul altuia,
ceea ce simbolizeaza increderea pe care o au unul in celalalt. Dupa 12 noaptea, miresei i se da voalul jos si ii este pus fetei care a prins buchetul, iar miresei i se pune o basma pentru ca a intrat in randul femeilor maritate.

Undeva in timpul nuntii, oricand, este furata mireasa si mirele primeste un pantof de'al ei. Cei care o fura, de obicei prietenii mirelui, trebuie sa ii ceara sa o rascumpere in cele mai diverse feluri, iar mirele trebuie sa faca orice i se cere pentru a demonstra cat de mult isi iubeste sotia.

Pana nu demult, nuntile erau cu "strigat de dar", adica fiecare nuntas facea public darul (in general in bani) pe care il facea celor doi proaspat casatoriti. Acum traditia asta a dispurat la oras, doar strigatul , nu si darul care este pus acum in plic si este surpriza.
Pentru ca v-am spus tot ca pe o poveste, o sa va spun si ca nunta tine trei zile, exact ca in povesti. A doua zi petrecerea se muta la casa mirelui unde se mananca “ciorba de potroace”. Acesta petrecere se facea pentru a sarbatorii virginitatea miresei, acum nu mai este cazul, este doar o petrecere mai putin formala. A treia zi, petrecerea se muta la casa socrilor mici, iar dupa cea de a treia zi, cei doi proaspat casatoriti incep sa umble dupa acte, pentru ca mireasa si-a schimbat numele si iata cum incepe o frumoasa poveste de dragoste in care cei doi traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

luni, 10 august 2009

Mi-e dor si doare...

Toata lumea pleaca sprea alte orizonturi mai frumos colorate, mai calde, mai calme, unde lucrurile sunt mai simple, unde nu mai doare...si eu raman mereu in urma lor, aici unde totul e gri si fara tine pare negru. Am sa plec si eu si voi lasa si eu in urma tot intr-o zi, o sa iau totul de la capat, o sa ma reinventez ca o persoana mai buna, mai puternica, mai inteleapta si poate atunci nu o sa mai doara.

Ma bucur pentru tine, sper sa-ti fie bine, sa nu regreti nimic si sa nu uiti ca tot ce a fost nu poate nimeni sa iti ia oricat de departe ai pleca. Nu ai ramas cu noi, ai ramas cu amintirile cu noi, sa nu traiesti prin ele, sa iti faci altele mai frumoase, mai vesele...

Imi pare rau ca nu te-am apreciat mai mult, ca nu te-am facut mai fericita, ca nu te-am sustinut si nu te-am ajutat mai mult si iti multumesc ca ai fost acolo de fiecare data cand am avut nevoie de tine. Stiu ca sunt egoista pentru ca imi doresc sa nu fi plecat, dar stiu ca ai facut cea mai  buna alegere, stiu ca o sa fii fericita pentru ca meriti si pentru ca nu o sa accepti mai putin de atat.

Mi-e dor de tine din momentul in care m-am intors cu spatele si am plecat...stiu ca si tie ti-e greu si te rog sa ai grija de tine pentru noi, ca noi vom avea grija unul de celalalt.

Te iubesc mult Pui!

P090809_04.31 P090809_04.30

vineri, 26 iunie 2009

Michael Jackson

A murit...o sa ne fie dor de el...Pentru cei care stiu ce inseamna muzica, Michael a fost un zeu. Astazi este pentru ultima data cand numele lui tine prima pagina a ziarelor si deschide toate buletinele de stiri.

A fost cea mai mare personalitate care a vizitat Romania, a fost cel mai mare star pop, controversat de multi, dar iubit de si mai multi.

Nu am cuvinte sa spun cat de trista sunt...Plang si eu alaturi de toti cei care l-au iubit.

DUMNEZEL SA-L ODIHNEASCA IN PACE!

MICHAEL JACKSON 1958-2009

miercuri, 10 iunie 2009

112 Politia?

Cum statea eu aseara foarte linistita la mine in dormitor ascultand linistea noptii...apare si Gabi care imi spune calm: "Bah sunt niste oamenii in curtea bisericii, distrug copacii". Eu, mai mult sa ma distrez, ii zic sa sune la politie. Ma uit si eu pe fereastra si vad grupul de nomazii care culegeau tei intr-o maniera atat de delicat incat eram convinsa ca nu o sa mai fie de loc copacul acolo cand termina. 3 barbati se suisera in copaci si rupeau crengi pe care le aruncau jos de unde le preluau indiencele si rupeau florile de tei de pe ele.

Dupa ce am sunat la politie am stat linistiti si am urmarit actiunea. Nu eram foarte sigura ca o sa apara cineva, dar, in mai putin de 10 minute, au aparut doi politisti. Cand i-au vazut, indiencele au fugit. Aici apare partea interesanta, unul dintre politisti chiar a alergat dupa ele, le-a prins si le-a adus in fata bisericii unde le-a facut instructajul tuturor sa nu-i mai prinda la furat de tei.

E adevarat ca stau la 5 minute de sectia de politie, dar nu ma astepta sa ajunga asa repede politistii si chiar sa se si implice in urmarirea suspectilor. Nomazii nu au patit nimic, nu le-a dat amenda, nimic, dar nu asta e important, i-au alungat din fata blocului meu si eu am inceput sa imi recastig increderea in politia romana.

A, si cel mai important, politistii care au venit nu erau grasi...nu aveau burta...nu inteleg ce s-a intamplat? Unde sunt mancatorii de gogosi infuriate???

sâmbătă, 6 iunie 2009

Dam examen...sau nu dam examen?

Ajung la Universitate pe la 10, adica la ora la care, impreuna cu alti cativa nefericiti studenti, trebuia sa intru in examen, de fapt un test premergator examenului. Intram in sala, la indicatiile profesoarelor de seminar si asteptam. Nu stim ce...asteptam o ora. La 11 trebuia sa inceapa examenul propriu-zis...abia atunci aflam primele vesti: s-a blocat xeroxul....Mai asteptam putin...se face 12...studentii sunt nerabdatori. Multi dintre ei lucreaza si se invoisera de la serviciu ca sa dea examenul...

Pe coridor studentii se revolta, le e foame, le e sete, au alte treburi, cat vor mai sta sa astepte? Mai dau examenul? Sa plece si sa vina frumusel la restanta? Aflam ca masina profesoarei a fost blocata in parcare de un camion si...mai avem de asteptat pana vine cu foile de examen. Se face consiliul studentilor in frunte cu seful de an. Pe ordinea de zi un singur punct: plecam sau ramanem?

Pe la 12:30 ajunge profesoara, evident suparata si ea pe aceiasi tema ca si noi. Studentii care se grabea vroiau sa dea examenul asa ca au navalit in sala. Profesoara i-a poftit afara. S-au revoltat, au aparut divergente, s-au rezolvat.

Este evident o situatie neplacuta pentru toata lumea, si profesorii de seminar au stat ca si noi si au asteptat fara sa stie cand se va termina totul, si profesoara a avut probleme care nu au fost din vina ei. A fost o situatie urata, nu invinovatesc pe nimeni, dar intrebarea ramane: Daca intarzii si eu, nu 2 ore jumatate, doar jumatate de ora, pentru ca mi-a fost blocata masina, pentru ca a luat foc xeroxul, pentru ca am facut accident pe drum, ma mai asteapta cineva pe mine? Mai intru in examen? Sau daca se intampla asta cu toti studentii, nu doar cu mine, ne asteapta si pe noi cadrele didactice 2 ore???

Gratarul nostru cel de toate zilele

Vreti o zi linistita in aer liber? Vreti sa mergeti la pescuit sau doar la padure? Aveti o curte mare sau locuiti la bloc si vreti sa faceti un gratar? Lucifer sa fie cu voi! Gratarul Lucifer! Excelent in orice situatie, veti pregati o masa delicioasa si foarte sanatoasa. Pofta buna!!

gratar gratar2

joi, 28 mai 2009

SCRITI!!!

Am intrat in sesiune, asta inseamna ca trebuie sa-mi petrec tot timpul invatand. Mai inseamna si ca s-a terminat anul doi si in toamna incepe ultimul an de facultate...urmeaza specializarile...o sa imi fie dor de colegii mei, foarte putini dintre ei vor jurnalism.

Dar ca tot vorbeam de sesiune, am fost ieri pana in caminele de la constructii. Intodeauna am spus, toata stima si respectul pentru studentii la Constructii, la Politehnica, la Automatica, etc. Acolo da sesiune, acolo chiar iti prajesti creierii invatand sau facand milioane de proiecte. Nu cred ca as putea face asa ceva, ma depaseste si ma bucur cel mai mult ca deocamdata nu regret nici una din deciziile pe care le-am luat legate de facultate. Stiu sigur cum am ajuns aici, si abia acum incepe postul asta.

Clasa a 5a, clasa a 6a

Proaspat intrata in gimnaziu, abia ma obisnuiam cu noul stil de predare, cu faptul ca aveam cate un profesor pentru fiecare materie, etc, cand l-am cunoscut pe domnul Stoicescu. Era un munte de om, cat usa, in varsta, cu parul alb, care se imbraca mereu la costum, cu palarie si cu pardesiu pe umeri. Nu intarzia niciodata la ora, cand suna clopetelul era in clasa sigur. Dadea usa de perete si spunea :"Scriti!" in momentul ala toti inghetam si nu mai stiam cum sa scoatem caietele mai repede. Cand ajungea la catedra trantea catalogul si palaria si incepea sa dicteze. Nu se mai oprea doua ore. Scriam si cate patru, cinci pagini de caiet studentesc, care pentru un elev de clasa a cincea insemna foarte mult. Personal aveam mereu pasaje lipsa pentru ca nu reuseam niciodata sa scriu atat de repede. Dupa ce dicta comentariile noi trebuia sa le invatam "dumnezeieste", intocmai asa cum erau, cu punct si cu virgula.

De la domnul Stoicescu am invatat gramatica. Ne scotea in fata clasei si ne dadea de conjugat un verb, in general de conjugarea a patra, ca sa fie si un pic mai complicat, si trebuia sa il conjugam la toate modurile si la toate timpurile. Aveam voie sa ne incurcam de maxim doua ori, la a treia greseala treceam in banca si primeam nota patru. Dupa ce conjugam verbul aveam dreptul sa ramanem la tabla si sa fim ascultati din toata materia. Daca nu mai stiam sa raspundem la urmatoarele doua intrebari, treceam in banca si primeam patru. Imi amintesc ca prin metoda asta a reusit sa asculte intr-o ora toata clasa de 36 de elevi...nu vreti sa stiti cati au luat patru!

Nu suporta sa fie galagie in clasa, asa ca in clasa a cincea obisnuia sa ii cam bata pe baieti. Ii chema la catedra, ii punea sa se uite la catalog, si cand se apropiau de catalog, ii dadea cu capul de catedra. Mai avea obiceiul sa ii dea si cu capul de tabla, inghetam cu totii in banci. In clasa a sasea a schimbat tactica pentru ca au facut scandal parintii. Nu mai batea baietii, dar daca deschideau gura avea patru instant in catalog fara nicio discutie. Imi amintesc ca un coleg a luat patru, chiar la sfarsitul orei pentru ca a intrebat cat e ceasul...ghinion. Pe mine, la inceput, nu ma scotea din sapte, asa ca am chemat-o pe mama la scoala. Dupa discutia cu mama in care s-a spus: "Domnule profesor, eu inteleg ca zece e nota profesorului dumneavoastra, noua pentru dumneavoastra, dar asta inseamna ca notele pentru elevi pot ajunge pana la opt", mi-a dat un verb de conjugat, m-a ascultat, am luat opt!

Nu luam zece la romana decat pe intrebari de zece! Adica intrebari grele la care trebuie sa-ti "pice fisa". Am invatat gramatica de la domnul Stoicescu, dar literatura nu, pentru ca nu am reusit niciodata sa invat ca papagalul comentariile.

Clasa a 7a

A venit domnisoara Olaru. Tanara, cu cativa ani mai mare ca noi, proaspata absolventa, slabuta, micuta si delicata. Asta da schimbare. Toata lumea a iubit-o, era draguta si dadea numai note mari. La ea am luat zece povestindu-i o carte pe care nu o citisem... Clasa a saptea a fost de relaxare...am fost in excursii cu ea, colegii mei s-au indragostit de ea, a fost frumos. In clasa a opta am facut latina cu ea, sau mai bine zis nu am facut!

Clasa a 8a

Am cunoscut-o pe doamna Dragnea, pe care inca o iubesc. Si dumneaei ma iubea. Am invatat ce inseamna un comentariu, cum sa il faci, nu sa-l inveti. La teza ne-a dat caracterizarea Vitoriei Lipan si am luat zece. Acelasi subiect l-am avut si la capacitate. Am avut puctaj maxim. La sfarsitul anului am facut niste ore de pregatire cu d-ei si abia atunci a realizat ca desi eram buna la comentarii si la tot ce inseamna literatura, cu sintaxa nu prea era la acelasi nivel...nu observase ca nu ridicam niciodata mana la astfel de exercitii...N-a fost o problema, am invatat si sintaxa. Doamna Dragnea are o fetita extraordinar de frumoasa cu care a venit la noi la banchet. Acum s-a facut mare, au trecut sase ani!

Clasa a 9a

Am invatat Limba si in mod special literatura romana cu doamna Cioc. O profesoara excelenta care m-a fascinat din prima clipa cu felul in care vorbeste cu elevii. Dumneaei citeaza din memorie si inca mai stiu o parte din citatele pe care ni le spunea la ore. Mi-a placut foarte mult materia din clasa a noua, toata partea de creatie, erau ore pe care doamna Cioc le facea numai cu mine. Se aseza langa banca mea si dezbatea diverse simboluri din poezii. O iubesc pe doamna Cioc! M-a invatat sa vad dincolo de text, de comentariile altora si sa interpretez intr-o maniera proprie. M-a invat ca nu trebuie sa fi profesor ca sa ai dreptate intr-o interpretare de text, m-a invatat sa fiu libera in gandire si sigura pe mine. Doamna Cioc este foarte stilata, cu mult bun gust in tot ceea ce face si este genul de persoana care impune respect prin simpla prezenta.

Clasa a 10a si a 11a

Am studiat sub atenta supraveghere a doamnei Faur. O profesoara excelenta pe care toti am iubit-o, si dumneaei ne-a iubit, i-a parut foarte rau ca nu mai poate sa ne fie profesoara si in clasa a 12a. Are un baietel minunat pe care il vad mereu in pozele de la avatar. O respect foarte mult pe doamna Faur pentru devotamentul fata de noi, pentru faptul ca statea si 12 ore la liceu pe zi organizand evenimente pentru noi. Imi amintesc ca l-am sarbatorit pe Nichita Stanescu si am recitat "Lectie despre cub" si-mi amintesc felicitarile doamnei profesoare legate de interpretarea mea. Felicitari doamnei profesoare ca m-a invatat sa fiu in centrul atentiei cand stiu ca am ceva de spus! Imi amintesc cum ne spunea "Genial!" de fiecare data cand reuseam sa excelam... V-au facut statuie doamna profesoara? Statuia pentru toate orele de munca depuse pentru a excela noi? Doamna Faur ne-a invatat sa fim liberi, sa gandim, sa excelam, sa fim mandri de ideile noastre.

Clasa a 12a

Aici m-ati prins. Nu prea mi-a placut scoala in clasa a 12a. Ne-a fost profesoara din nou doamna Cioc, dar am lipsit mult de la orele dumneaei, recunosc. Avem trei ore de romana consecutive luni, de la 7, si inca doua miercuri de la 7. Nu prea reuseam sa ma trezesc devreme si daca lipseam la prima ora, ma asculta, asa ca imi facusem un obicei din a lipsi la toate orele, si uite asa aveam eu atat de multe absente la romana, incat nu mai avea loc sa-mi le treaca in catalog. Doamna Cioc, recunosc, nu eram bolnava si in genaral nu prea aveam nicio problema, lipseam pentru ca imi era somn! Sincera sa fiu mie nici nu mi-a placut materia din a 12a, mi-a placut toata partea de poezie, mi-a placut toata creatia, dar m-a plictisit tare George Calinescu. Imi aminesc de doamna Cioc ca avea obiceiul sa se aseze langa banca mea si sa ma intrebe "Nu-i asa Carmen?" Ei bine, asa era in cele mai multe cazuri, dar stiu ca erau momente in care aveam alta parere si nu-mi era teama sa o impartasesc. Odata i-am spus doamnei profesoare ce inteleg eu dintr-o poezie, dintr-un pasaj din "Luceafarul " cred si dumneaei nu a fost de acord cu mine, dar peste o ora a venit in clasa si mi-a spus: "Carmen, m-am mai gandit si cred ca ai dreptate!" Nu mai conteaza daca am avut dreptate, conteaza ca m-a invatat ca si un profesor poate asculta un elev.

Vreau sa le multumesc tuturor profesorilor pe care i-am avut. M-au modelat si m-au facut cine sunt azi. Acestia sunt doar profesorii de romana, dar au fost multi cei care si-au lasat amprenta asupra personalitatii mele, cei care m-au invatat sa gandesc. Daca astazi sunt multumita de ceea ce sunt, se datoreaza in mare parte influentei pe care au avut-o asupra mea. Va multumesc din suflet pentru ce sunt azi!

marți, 5 mai 2009

La multi ani mie

A fost ziua mea duminica. Le multumesc din suflet tuturor celor care au venit peste mine acasa, multumesc pentru flori, inclusiv pentru "floarea prieteniei" pe care am primit-o de la fete si pe care promit sa o ingrijesc ! in rest am primit cosmetice, probabil cu mesajul "sa te faci si tu frumosa ca nu te mai suportam cu fata asta !"

Am primit multe telefoane de felicitare, multe de la numere pe care nu le aveam in agenda si le multumesc tuturor. S-a verificat din nou teoria conform careia de ziua ta sigur te suna cel putin o persoana de la care nu te astepti, si sigur nu te suna cel putin o persoana de la care astepti un telefon.

Am cantat (Ande, N&D, etc), am dansat, am ras, ne-am distrat. Mi-a placut ziua mea, a fost frumoasa :D

In mod deosebit vreau sa ii multumesc Andreei care m-a facut frumoasa.

joi, 30 aprilie 2009

De ziua ta, ziua ta, ziua ta...

*Ce as putea sa-ti ofer mai mult decat dragostea?*

A foat ziua lui Gabi, a fost ziua mamei mele, a fratelui meu, a nepotilor mei, a Andreei si a Ancai si sper ca nu am uitat pe nimeni. Nu am mai facut oda nimanui, am facut anul trecut pentru Gabi, pentru cea mai iubita mama din univers, si bineinteles Andreei.

Mai e putin si se termina sezonul de zile de nastere, ne-am facut mai mari, mai batrani sau mai intelepti, am fost suparati ca a mai trecut un an sau ca nu putem sa sarbatorim asa cum ne-ar placea...oh well, trebuie sa zambim, maine ar putea fi mult mai rau. Mai important decat asta este ca va iubesc pe toti, foarte mult, ca sper sa fiu mereu in preajma voastra sau voi in preajma mea si sa va spun iar "La multi ani!"

Mult zgomot pentru nimic

Am fost in noaptea de inviere la biserica. Imi place sa ma duc la biserica atunci cand nu e nimeni, cand nu e slujba si cand nu este folosita ca scuza pentru a iti arata noile haine/masini/telefoane. Am fost din nou dezamagita de oamenii care vin la biserica de Paste, de fapt sunt foarte multi oameni pe care ii cunosc si pe care nu ii vad decat o data pe an, de Paste. Am luat lumina si am mai ramas un pic pe langa biserica unde am vazut copii fara niciun fel de respect, care faceau un asemenea dialog :" Stai ma, sa moara mama, sa-mi aprind si eu o tigare de la lumanare!" si asta este doar partea care poate fi reprodusa. Intreb, de ce? De ce sa mai vii la biserica in primul rand daca nu te intereseaza, daca o faci doar ca sa poti sa te duci sa te imbeti dupa, daca nici nu stii de ce trebuie sa-ti aprinzi lumanarea, si in al doilea rand, de ce sa ma mai duc la biserica daca in loc sa fac loc luminii sa imi lumineze sufletul, ma umplu de scarba fata de semenii mei? Nu ar trebui sa judec, dar mi-e greu sa ma reculeg spiritual printre injuraturi.

Daca nu e un eveniment de o asa amploare, si nu vine absolut toata lumea la biserica, atunci nu poti sa te duci fara sa se uite o baba urat la tine, fara sa ti se spuna sa te dai la o parte ca stai pe locul unei babe acre care crede ca daca se duce acum la biserica i se vor ierta toate pacatele. Dumnezeu vede ce e in sufletul fiecaruia, chiar si al babelor, si nu are nicio importanta ca se duc la biserica daca in sufletul lor e intuneric si numai rautate.

Preotii nu spovedesc copiii daca nu au tinut post. Copiii? Pai copiii sunt in crestere, au nevoie sa manance carne si lactate ca sa creasca mari. Nu poti sa treci pe langa o biserica pur si simplu si sa intri sa te rogi, pentru ca daca esti femeie si esti data cu ruj...hmmmm nu vreau sa fiu rea, dar se uita toata lumea la tine de parca ai fi venit de pe centura. Nu cred ca trebuie sa ascunzi cine esti, sau Dumnezeu nu te vede cand iesi pe strada si esti data cu ruj? Sa-mi explice si mie cineva, pentru ca am primit multe explicatii si nu m-a convins niciuna, de ce nu au voie femeile sa intre in biserica daca sunt la menstruatie?

Iisus a daramat toate tarabele din fata templului tocmai pentru ca nu se face comert in biserica, dar ati vazut cat mai costa o lumanare, sau cum in fiecare biserica e un magazin din ce in ce mai mare cu tot felul de obiecte de cult din ce in ce mai scumpe?

Nu vreau sa mai spun nimic, dar mi-e clar ca oamenii au uitat cine este Dumnezeu si ce inseamna credinta...Oamenii au uitat in primul rand sa fie buni si uita usor, usor sa fie oameni. Pe voi ce va defineste ca oameni? Doar ratiunea?

sâmbătă, 11 aprilie 2009

3in1, 2in1, 1...

Da, am luat carnetul! Gata, am scapata de stres...Am inceput scoala anul trecut in vara si am reusit sa o termin week-en-ul trecut, sunt o imprastiata, dar gata, am scapat de stres!

E un lucru foarte mare pentru mine ca am reusit sa fac si asta, mai ales ca imi doresc sa am carnet de cand aveam sapte ani. Tin sa le multumesc in mod deosebit prietenilor mei Luci si Andrei, care mi-au explicat in diferite feluri, care mai de care mai creative, ca nu o sa iau niciodata carnetul...>:P

In alta ordine de idei, nu mai scriu pe blog asa des cum o faceam, am implinit deja un an de la primul post...Nimic din ce fac sau ce gandesc nu-mi mai pare atat de important incat sa merite mentionat.

Am o noua dilema acum : A emigra sau a nu emigra? Eu vreau sa raman aici si sa ma dau cu capul de toate problemele din Romania, sa-mi construiesc o casa la care sa platesc rate toata viata, sa am un job in domeniul pe care mi l-am ales, dar toti oamenii din jurul meu pleaca...si toti imi spun sa plec si eu...

De ce nu ne ofera tara asta o sigurata, sa pot sa spun clar ca nu plec de aici pentru ca aici mi-e cel mai bine? De ce nu angajeaz nimeni tineri absolveti fara experienta in domeniul meu, in jurnalism? Daca mi-as gasi un job care sa ma multumeasca as putea sa spun ca nu vreau sa plec...

Oh well, life sucks...but it's all gonna be just fine!

marți, 17 martie 2009

Mihaela Radulescu vs Lucian Mandruta

In ultimele zile, primele pagini ale ziarelor de scandal au fost monopolizate de Mihaela Radulescu si razboaiele purtate de ea. Subiectul Mihaela Radulescu a fost prezent si in ziare mai serioase, cum e Cotidianul, si asta datorita ultimului adversat al Mihaelei, Lucian Mandruta.

Pentru cei dintre voi care nu traiesc in Romania si nu au aflat inca nimic despre Mihaela Radulescu, aceasta s-a despartit de ceva timp de Elan cu care a fost casatorita o perioada lunga de timp, nu mai stau sa caut sa va dau date exacte pentru ca sunt irelevante oricum, si si-a gasit un nou barbat, pe Dani.

Dupa ce s-a pronuntat divortul, a inceput un nou scandal, in paginile Cancan, care afirma ca Mihaela s-a despartit de Dani si s-a mutat la hotel impreuna cu copilul ei.

A doua zi Cancan publica integral o scrisoare drept la replica a Mihaelei in care ea sustine ca nu s-a mutat de la Dani, ca nu a locuit niciodata cu el, ca si-a luat hainele de la fostul sot de acasa si ca nu are unde locui. Jurnalistii Cancan au venit si cu dovezi in sprijinul afirmatiilor pe care le facusera in numarul precedent. Mihaela nu.

Aici intra in scena fostul sot al Mihaelei, care a fost atacat si a simtit nevoia sa raspunda. El i-a dat un interviu lui Mandruta in deschiderea Observatorului de vineri. In cadrul acestui interviu, evident, Elan a cam atacat-o pe fosta sotie. Mandruta a incheiat frumos interviul cu intrebarea: "Cu cat m-ai platit pentru acest interviu?" pentru ca este un om foarte inteligent si stia ca o sa fie acuzat ca a fost cumparat.

Azi, luni, Mandruta apare la Sinteza Zilei pe Antena3 unde este practic pus la zid ca i-a luat interviu lui Elan si nu Mihaelei care ii este colega de trust. Lucian Mandruta a afirmat ca a incercat initial sa ii ia interviu Mihaelei si aceasta a refuzat, dar dupa ce a aparut sotul ei la Observator a tinut sa il atace pe Mandruta in emisiunea pe care o prezinta, Duminica in familie.

Foarte pe scurt, subliniez, cam asta e povestea. Ideea este urmatoarea: Merita Mandruta pus la zid? Cine este Mihaela Radulescu sa o protejeze si de ce? Lucian Mandruta mi-a fost profesor si poate sunt partinitoare, dar chiar si asa, omul asta are o experienta jurnalistica de 15 ani, a facut doua facultati este un om care desi a inceput la Pro Tv, s-a pliat imediat pe politica Antenei (daca vreti sa stiti ce a facut Mandruta in viata lui il cautati pe google, cred ca nu trebuie sa va dau eu link-uri).

Poate ca teoria nu se gaseste in practica si poate ca ce o sa spun nu o sa fie concludent, dar nu imi amintesc "lectia" in care sa fim invatati, ca viitori jurnalisti, sa le luam apararea colegilor de trust. Da, e clar ca nu e ok sa dai pe post opinia unei singure parti a acestui razboi, dar aici nu se pune problema ca Mihaelei nu i s-a dat dreptul la replica, ci tocmai ca fostul sot a primit dreptul sa raspunda acuzatiilor facute de Mihaela in Cancan si nu numai. Cum este posibil sa il acuzam pe Lucian de neprofesionalism? Nu am absolut nicio competenta in domeniu, cu siguranta ca e om si poate face greseli, dar Lucian Mandruta tine seminarii la Facultatea de Jurnalism, ceea ce ma face sa cred ca a fost recunoscut pentru profesionalism. L-am vazut azi intr-o situatie penibila, pus sa se explice...de ce? Ca si-a facut meseria? Ca a luat un interviu pe care daca nu il lua el si pierdea subiectul, acesta aparea la un post rival. Era mai bine ca Mihaela sa fie prezentata probabil intr-o impostaza chiar urata in cadrul sitirilor de la Pro Tv? Era mai corect? Interviul a fost clar pe modelul oricarui interviu raspuns, cu intrebari de genul :" Mihaela a afirmat... tu ce parere ai?" Il gasiti si aici si a fost preluat de mai multe publicatii.

Ca sa termin, ca oricum am impresia ca am pierdut multi cititori pe drum, vreau sa spun ca am inteles azi necesitatea teoriei pe care o tot invat in facultate, am inteles ca nimeni nu este de neclintit si ca noi romanii avem niste valori foarte ciudate care pun colegialitatea deasupra profesionalismului, adica noi nu mai suntem jurnalisti cand vine vorba de colegi, prieteni, cunostiinete, pile, prietenii pilelor, etc.

joi, 5 martie 2009

O viata perfecta

Am pentru tine cititorule un link: o viata perfecta

 Cu drag, Carmen

duminică, 15 februarie 2009

Incepe muzica!

Da, am fost la O la la si cu durere in suflet trebuie sa recunosc ca am iesit primii din concurs. Da, m-am ofticat si desi nu s-a vazut la tv, aveam lacrimi in ochi...asta e.

Sa va povestesc in mare...am stat 12 ore acolo, din care am filmat o ora si jumatate, Andra e o dulceata de fata, nu are fite si este extraordinara, da mi-a placut de ea. Am facut poza cu Aurelian Temisan care are 2 metri si d'aia sta asa in poza pe care o sa o vedeti, am facut poza si cu Pavel Bartos.

Cred ca asta e tot ce pot sa va spun despre O la la, restul intra sub incidenta contractului de confidentialitate pe care l-am semnat. Ca sa va faceti o idee, nu e mai nimic asa cum pare la TV, am fost foarte dezamagita de tot, de Media Pro in general, de atmosfera de acolo...as spune eu multe, foarte multe, dar...ma abtin... Nu va duceti la emisiuni d'astea sa fiti exploatati si sa se faca rating pe spatele vostru! E doar un sfat!

P020209_18.27 P020209_19.23[01]

duminică, 11 ianuarie 2009

3.09 am

Imi pare rau de foarte multe lucruri pe care le-am facut, de multe vorbe pe care le-am spus fara sa gandesc de doua ori, imi pare rau ca am ranit multi oameni care nu meritau, dar regret un singur lucru cu adevarat, regret ca nu am petrecut mai mult timp cu tata. Merita. Regret enorm ca eram prea mica sa realizez ca e singur, nu stiam ce inseamna singuratatea, nici acum nu stiu si sper sa nici nu aflu vreodata.

Mi-e dor de el. Acum imi dau seama cate lucruri imi amintesc de el...imi pare rau ca nu i-am spus mai des ca il iubesc si ca atunci cand ii spuneam nu eram nici eu foarte convinsa de ceea ce spuneam. Imi amintesc mereu de el cand ascult Scorpions, sau cand aud acordurile chitarii lui Santana.

Cand eram mica imi dadea probleme de logica sa le rezolv, mai tarziu am avut 10 pe linie in liceu la matematica pentru ca stiam sa rezolv probleme de logica. A fost singurul om pe care l-am cunoscut care sa stie sa rezolve un rubik cub. Nu o sa am niciodata atatea dimplome de la olimpiade cum avea el. A fost in primii trei olimpici la matematica pe tara in liceu. Eu eu sa fiu la fel de buna la ceva, la orice?

Mi-ar placea sa pot din cand in cand sa il mai vad si sa ii spun ca ma bucur ca sunt fata lui si ca...il iubesc...

Imi pare rau!

Later edit: am o melodie foarte frumoasa care se potriveste cu postul asta