Obiceiuri de nunta la romani

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost o data un cuplu de romani care vroiau sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Povestea incepe frumos, cu un inel si o intrebare: "Vrei sa fii sotia mea?", dar de aici pana la inceputul relatiei de sot si sotie sunt multe lucruri de facut.

Obiceiuri sunt multe si difera de la o zona la alta a Romaniei, doar rituarile bisericesti sunt acelasi si par neschimbate in timp. Teoretic, dupa ce viitoarea sotie spune "Da", mirii ar trebuie sa se duca la Biserica unde sa aiba loc slujba de logodna, dar in cele mai multe cazuri nu se intampla asa si sfintirea logodnei are loc exact inainte de cununie. Inainte de nunta trebuie batuti brazii la casa nasilor si a miresei. Bradul simbolizeaza tineretea si vitalitatea cuplului si sunt impodobiti pentru a simboliza bunastarea familiei.

Cununia civila are loc intodeauna inaintea celei religioase iar daca cele doua au loc in aceiasi zi, nunta incepe dimineata in fata ofiterului starii civile. Dupa ce mirii devin sot
si sotie in fata legii, mireasa pleaca la ea acasa unde are loc imbracatul miresei de catre soacra mica si prietenele apropiate ale miresei, iar la sfarsit, nasa ii prinde voalul.In tot acest timp lautarii canta invariabil "Ia-ti mireasa ziua buna" si alte cantece pe tema despartirii miresei de familia ei. Mirele merge si el acasa unde prietenii lui il pregatesc pentru nunta, adica il imbraca si il barbieresc.Aceste doua ritualuri sunt de natura initiatica a celor doi miri si sunt menite sa ii pregateasca pentru casatorie.


Inainte sa plece la Biserica, acasa la mireasa se danseaza Hora Miresei care este menita sa demonstreze ca familia e fericita pentru alegerea pe care a facut-o ea. Odata ajunsi la Biserica, mirii se casatoresc in fata lui Dumnezeu si preotul (sau preotii) care oficializeaza ceremonia le pun in vedere nasilor ca au obligatia sa vegheze asupra celor doi miri in calitatea lor de parinti spirituali. De la Biserica toata atentia se indreapta asupra petrecerii de nunta. Aici oaspetii sunt primitii de cei doi socrii care trebuie sa inchine un pahar de sampanie cu fiecare invitat.


Petrecerea se deschide cu dansul celor doi miri care in mod traditional este un vals, dar melodia ramane la alegere. In cursul serii mireasa arunca buchetul si traditia spune ca
fata care il prinde se va casatorii in decursul urmatorului an. La ora 12 este adus tortul miresei care este taiat de amandoi mirii si cei doi isi dau sa manance din tort unul altuia,
ceea ce simbolizeaza increderea pe care o au unul in celalalt. Dupa 12 noaptea, miresei i se da voalul jos si ii este pus fetei care a prins buchetul, iar miresei i se pune o basma pentru ca a intrat in randul femeilor maritate.

Undeva in timpul nuntii, oricand, este furata mireasa si mirele primeste un pantof de'al ei. Cei care o fura, de obicei prietenii mirelui, trebuie sa ii ceara sa o rascumpere in cele mai diverse feluri, iar mirele trebuie sa faca orice i se cere pentru a demonstra cat de mult isi iubeste sotia.

Pana nu demult, nuntile erau cu "strigat de dar", adica fiecare nuntas facea public darul (in general in bani) pe care il facea celor doi proaspat casatoriti. Acum traditia asta a dispurat la oras, doar strigatul , nu si darul care este pus acum in plic si este surpriza.
Pentru ca v-am spus tot ca pe o poveste, o sa va spun si ca nunta tine trei zile, exact ca in povesti. A doua zi petrecerea se muta la casa mirelui unde se mananca “ciorba de potroace”. Acesta petrecere se facea pentru a sarbatorii virginitatea miresei, acum nu mai este cazul, este doar o petrecere mai putin formala. A treia zi, petrecerea se muta la casa socrilor mici, iar dupa cea de a treia zi, cei doi proaspat casatoriti incep sa umble dupa acte, pentru ca mireasa si-a schimbat numele si iata cum incepe o frumoasa poveste de dragoste in care cei doi traiesc fericiti pana la adanci batraneti.