And a happy new year!

Vreau de foarte mult timp sa scriu ...nu am scris...dar nici nu am murit. Imi cer scuze daca nu o sa fiu coerenta, imi cam lipseste asta in ultima vreme.

Imi lipseste liceul. In fiecare an in preajma Craciunului obisnuiam sa cantam colinde, anul asta am realizat ca am cam uitat colindele...d'aia imi lipseste liceul si tot d'aia mi-e dor de profa de engleza. Cred ca ar trebui sa trec pe la liceu...

In fiecare an inainte de revelion imi fac o lista cu ce imi doresc de la anul viitor, de data asta o fac publica. So, here we go:

1. Anul asta trebuie sa fiu un om mai bun, adica o iubita mai buna, o sora mai buna, o prietena mai buna si o studenta mai buna.

2. Vreau sa iau carnetul neaparat!
3. Vreau sa imi iau toate examenle si sa trec anul, evident.

4. Vreau sa imi vad fratii, adica trebuie sa ajung in Iordania, in Canada si vreau sa mergem si in Anglia la parintii lui Gabi.

5. Vreau un job, ceva prost platit dar care sa imi permita sa imi vad de facultate.

6. Vreau sa il fac pe Gabi fericit, pe mama si pe toti cei pe care ii pot face eu fericiti.

7. Vreau sa nu am nicio problema de sanatate, nici eu, nici cei apropiati mie.

8. Vreau sa invat sa cheltuiesc mai putini bani.

9. Vreau sa am o petrcere frumoasa de ziua mea, alaturi de toti oamenii pe care ii iubesc si daca se poate ca petrecerea sa fie surpriza, nu ma supar:D

10. All in all, vreau un an mult mai bun decat cel care a trecut.

Cam asta vreau...sper sa iasa...macar 50%...

Va urez un an nou fericit! Cu drag, Carmen

Mare promotie, mare!

Repede, repede sa va duceti la Mega Image-ul de pa Iancului sa va luati produsul pe care il au ei la promotie. Aveti si poza mai jos!

Horia Moraru

Un nume atat de simplu, un om cu un mare caracter, atat de mare ca nu isi mai incape in piele. Horia Morarul este barbatul care probabil in copilarie a fost batut de parinti, in adolescenta de colegii de liceu si in facultate de colegii de camera. Marginalizat toata viata, la un anumit punct s-a indragostit, dar ce fel de femeie ar putea sta langa el? A fost parasit, bineinteles. Acum locuieste singur intr-o garsoniera si adoarme plangadu-si de mila.

Acest frustrat, ajuns profesor int-o institutie publica, la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, isi arata suprematia in fata studentilor care nu prea au de ales si inghit pentru ca trebuie sa treaca si ei anul...asta e, rezista si ei un semestru in teroare. Ce o sa faca domnul profesor cand o sa dea de un student cu nervii si asa intinsi la maxim ce nu o sa il mai suporte si o sa se trezeasca fata in fata cu reactiunea???

Vreti sa stiti cum se manifesta ilustrul profesor: ei bine, obisnuieste sa tipe constant din orice motiv si sa refuze din start ideea ca studentii i-ar putea pune intrebari. Acest om, ma rog, e mult spus om, are senzatia ca este centrul universului, iar noi, niste studenti prosti, gravitam in jurul lui. Personajul asta dezechilibrat mintal isi gaseste placerea in a-i face pe studenti sa tremure in fata lui, eventual doar la auzul numelui lui. De ce? pentru ca asa are senzatia ca este "cineva", crede ca asa impune respect.

Ii face placere sa distruga bunurile studentilor, cum ar fi telefoanele, pe care daca pune mana le arunca pe geam. De asemenea, pune note pe activitati ce nu au legatura cu facultatea, cum ar fi: adusul cafelei sau a ciorbei, daca nu mai sunt calde, studentul ghinionist care a coborat si a urcat 6 etaje pentru a-i statisface poftele profesorului primeste nota 2! Nu e buna nota 2??? E foarte buna tinand cont ca nu da niciodata note mai mari de 6! Si oricum, examenul este facut in asa fel incat sa nu il iei pentru ca intrebarile nu isi gasesc raspunsul nici in ce preda mirificul profesor, nici in bibliorafie.

Ceea ce este absolut minunat in ceea ce il priveste este ca isi doreste ca noi, studentii, sa murim si nu se fereste sa povesteasca oricui este obligat sa il asculte (ca nu imi imaginez cum ar putea cineva sa il asculte de placere) ca ne blesteama zilnic si nu intelege de ce nu avem accident in drum spre facultate, sau de ce nu are loc niciun cataclism in zonele in care locuim. Oricum, dupa cum singur a marturisit, o imagine care i-ar placea ne implica pe noi morti in laboratorul de tv, la vreo doua ore dupa ce a survenit decesul, astfel incat sa se fi instalat deja rigor mortis, sa fim tepeni adica, si vantul sa adie usor peste cadavrele noastre albe .

Magnificum meu erou isi incalzeste cafeaua pe un reflector, si nu il deranjeaza ca hartia asezata peste bec devine maro, ca toata sala miroase a fum sau ca studentii nu mai pot sa respire. Ii face placere sa vorbeasca 3 ore si jumatate despre sine si despre propriile frustrari, pentru ca abia in ultima jumatate de ora sa predea ceva, ceva ce nu va ajuta pe nimeni sa promoveze examenul, dupa cum va povesteam.

Stiti ce mai este incredibil de interesant? Ca este singurul profesor care preda TV. Este normal sa nu ai de ales si sa ii suporti crizele unui frustrat care nu are ce cauta in invatamant?

Personajul acesta, Horia Moraru o sa moara foarte probabil singur in garsoniera lui si va fi gasit abia peste doua saptamanii cand vecinii, exasperati de miros, vor chema pompierii...cine sa il gaseasca in intervalul asta de doua saptamani daca nu are prieteni? Nu va avea o inmormantare, ci o petrecere de adio, unde toti fostii studenti vor veni sa se bucure ca intr-un sfarsit blestemele lor l-au ajuns.

Top 10 melodii de taiat venele

Am observat ca e la moda in lumea bloggerilor titlul asta, asa ca...trebuie sa strang si eu sub titlul asta lista de 20 melodii pe care le ascult cand sunt trista sau suparata pe viata.

Leona Lewis - Better In Time

"Thought I couldn't live without you

It's gonna hurt when it heals too

It'll all get better in time

Even though I really love you

I'm gonna smile 'cause I deserve too

It'll all get better in time"

No doubt Dont speak

"As we die, both you and I
With my head in my hands
I sit and cry"

System Of A Down - Lonely Day

"Such a lonely day
And it's mine
The most loneliest day in my life"

Nimeni Altu'-Inger si demon

"Atat de mult nu-mi vine sa cred
Cat timp a trecut, prin cate am trecut
Si mai ales prin cate ai trecut de cand ne-am cunoscut
Ma intreb de ce destinul a decis sa ne intalnim
Si apoi ne-a ucis fiecare vis
Facandu-ne sa suferim"

Shakira- No

"No se puede vivir con tanto veneno,
La esperanza que me da tu amor
No me la dió más nadie,
Te juro, no miento"

Evanescent- My immortal

"These wounds won't seem to heal
This pain is just too real
There's just too much that time cannot erase"

 

Counting crows- Color blind

"I am covered in skin
No one gets to come in
Pull me out from inside"

Vama veche- Cantec prost

"Un sarut dura pe-atunci cat discurile cu Pink Floyd
Ne-am iubit atat de mult incat am declansat razboi..."

Taxi- Te vad in toate femeile

"Si te caut in toate femeile pe care dintr-o-data le intalnesc
Si te vreau in toate femeile pe care cateodata le doresc
Si te vad in toate femeile pe care am impresia ca le iubesc
Inca mai, mai, mai, mai gresesc..."

James Blunt- Goodbye my lover

"And I still hold your hand in mine.
In mine when I'm asleep.
And I will bare my soul in time,
When I'm kneeling at your feet."

Goo goo dolls - Iris 

"And you can't fight the tears that ain't coming
Or the moment of truth in your lies
When everything seems like the movies
Yeah you bleed just to know your alive"

Abba - The winner take's it all

"But tell me does she kiss
Like I used to kiss you?
Does it feel the same
When she calls your name?"

Avril Lavigne- When you're gone

"I always needed time on my own
I never thought I'd need you there when I cry"

Roxette- It must have been love

"Make believing we're together
That I'm sheltered by your heart
But in and outside I turn to water
Like a teardrop in your palm "

Avril Lavigne - Nobody's home

"Open your eyes and look outside, find the reasons why.
You've been rejected, and now you can't find what you've left behind."

Sarmalele reci - Telefonul nu mai suna

"Ti-amintesti cand v-ati jurat
Ca voi nu va veti desparti vreodata.
Dar acum cand va desparte
Tot ce va unea odata
Juramintele-s departe
Si la fel si ea."

Fort minor - Where'd you go?

"I guess I've had it with you and your career,
When you come back I won't be here and you can sing it..."

Vama Veche - Zmeu

"Am fost zmeul tau mereu
Sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi d sfori...
Am cazut de mii de ori...am cazut de mii de ori...
Trebuie sa zbor....."

Shakira - Don't bother

"For you, I'd give up all I own
And move to a communist country
If you came with me, of course
And I'd file my nails so they don't hurt you
And lose those pounds, and learn about football
If it made you stay, but you won't, but you won't"

Nikelback - Hero

"Someone told me love will ALL save us.
But how can that be, look what love gave us.
A world full of killing, and blood-spilling
That world never came."

Bun, deci cam astea sunt si, din pacate, nu am reusit sa le si numerotez pentru ca nu stiu care imi place mai mult...le ascult pe toate si am avut multe momente in care am ascultat cate una din melodiile astea la nesfarsit.

O sa fac curand si topul melodiilor care ma fac mereu sa ma simt mai bine. Dar stiti cum e curand asta la mine...timpul este o notiune relativa pentru mine.

Voi ce melodii de taiat venele ascultati?

Nu ne mai trageti pe dreapta!

Subtitlu: Agent Tuzgureanu, actele la control!

Agentul Tuzgureanu, inamicul Ploiestiului!

Intr-o superba seara de sambata, dupa un drum facut in Bucuresti pentru un minunat baieram la care nu am petrecut mai mult de 15 minute, pe drum spre casa, undeva pe la Razoare, auzim "Taxiul si Constanta trageti pe dreapta! Prahova la fel!" Da, noi eram in masina de Prahova. Tragem pe dreapta, Gabi coboara calm sa discute cu agaricii, scuze, agentii. Eu in masina ma gandeam deja la bataia televizata care ma astepta tinand cont de faptul ca era numai vina mea ca ne aflam in acel loc. Se intoarce Gabi la masina, la fel de calm cum plecase, doar ca negru de suparare.

Eu: ce s-a intamplat? El: Cica am trecut pe rosu. Eu: Si??? El: Imi ia carnetul!

Cum sa ii ia carnetul???Nu exista asa ceva! Eu: Si ce o sa faci??? El: Nu semnez nimic! Eu: Ba da semnezi! Stupoare! Cum adica sa semneze? Si cum mai contesta el faptul ca i-a fost suspendat permisul??? Eu: Semnezi dupa ce ai scris la mentiuni ca ti se pare ca agentul miroase a alcool si ca nu esti de acord cu cele mentionate in procesul verbal! DA! Era evident, cea mai buna smecherie, clar!

Porneste Gabi spre masina politiei, dupa doua minute vad politistul cum se agita si opreste un taximetrist. Dupa inca doua minute se intoarce Gabi. Eu: ??? El: I-am zis ca miroase a alcool, si a oprit taximetristul sa ii fie martor cand sufla in etilotest. 0.00 evident! Agentul trez nemancat! Agentul: Domne, n-am baut nimic, decat un red bull, stii cum miroase red bull-ul! Gabi: Eu nu cred ca ati baut red bull simplu! Agentul: In baza legii X iti dau amenda pentru injurii aduse organului de control!

O nu! Este posibil sa fi inrautatit eu situatia??? Era clar ca ma asteapta cea mai mare bataie suferita de un liliputan ever! Ce mai puteam sa fac??? Sa ma asigur ca bataia mea este televizata. Eu: Gabi, eu sun la stirile de la ProTv! Gabi: Suna!

In secunda doi il sun pe Robert si ii cer numarul de telefon de la ProTv. Cauta prietenul Robert si ma serveste cu promtitudine. Sun la ProTv, dar niciun raspuns. Sun si la Antena1, de unde mi s-a promis ca va veni un reporter sa investigheze cazul. Eram cea mai mandra de mine, abia asteptam sa vina Gabi sa il trimit inapoi la politist, daca nu l-a speriat amenintarea cu alcoolul, trebuia sa il sperie presa. Vine Gabi, imi intinde actele, porneste masina si plecam. Eu, surprinsa, il intreb cu ochii mari: Ce s-a intamplat? El: Ce sa se intample, mi-a dat actele inapoi si m-a lasat sa plec. M-a intrebat daca o sa scriu in procesul verbal ca mi se pare ca miroase a alcool, i-am zis ca da, evident, daca mie asa mi se pare. Apoi mi-a tinut teoria conform careia el, agentul, organul sexual, este mai smecher decat mine, un amarat de student care nu isi permite sa plateasca o amenda, plus ca sunt din Ploiesti, unde avem o singura strada cu doua semafoare, care sunt puse pe stalp, nu ca in Bucuresti unde sunt si sus, si imi da actele inapoi pentru ca cel mai destept cedeaza, nu pentru ca l-am amenintat. In fond el, organul asexuat, este un smecher si un adevarat, iar noi, cei din Ploiesti, sunt vai de steaua noastra.

Iata cum noi, fraierii din Ploiesti, am plecat fara amenda si fara nicio sanctiune, asta si pentru ca nu aveam de ce sa fim sanctionati, pentru ca intre noi fie vorba, NU am trecut pe rosu! Sa fie pentru ca Agentul Tuzgureanu e mai destept decat noi si a cedat, sau noi am fost mai destepti si nu a avut alta optiune decat sa cedeze?


PS: Am uitat sa mentionez ca tot timpul asta l-am petreceu cu incalzirea data la maxim si cu geamurile lasate jos, ca sa nu se vada folia de pe ele. Smart!

Sanatatea spirituala

Cu totii avem parte de probleme de sanatate mai mult sau mai putin serioase. In momentul in care dam piept cu astfel de greutati, incercam sa identificam motivul si acesta pare a fi mereu un factor de mediu, unul genetic sau o coincidenta. Din punctul de vedere al metafizicii, orice problema fizica este in fapt o problema a karmei, un dezechilibru la nivel energetic.

Metafizicienii considera ca omul este un sistem informational- energentic foarte complex, din care doar cateva procente in reprezinta corpul fizic si nivelul constient, 95-98% reprezentand straturile informational-energentice ale subconstientului, atat de necunoscute noua ca si Universul insusi. Corpul bioenergetic contine toata informatia legate de om si de starea corpului sau, iar boala, caracterul si destinul se afla intr-o interdependena. Un dezechilibru la nivel energetic se traduce prin diverse afectiuni fizice care nu isi gasesc rezolvarea in tratamente conventionale sau, desi tratate, ele continua sa apara pana cand rezolvam adevarata problema.

S.N. Lazarev trateaza pe larg acest subiect in seria “Sistemul autoreglarii campurilor” si prezinta cazuri in care dezechilibrul energetic al parintilor este transmis copiilor si acestia au de suferit in timp. O suparare puternica a mamei in timpul sarcinii poate duce la diverse afectiuni ale fatului, fapt recunoscut de altfel si de medicina conventionala. De asemenea, sanatatea copilului depinde foarte mult de comportamentul mamei mai ales in ultimii ani inaintea nasterii. Multe deformatii ale campului informational sunt legate de tulburari de ordin etic si apara in momentul in care omul uraste sau este extreme de suparat pe cineva, si , desi se traduc in factori fizici, ele nu pot fi rezolvate decat prin iertare si acceptare. Exista o stransa legatura intre moralitate parintilor,a rudelor si psihicul si soarta noastra, iar copii pot influenta de asemenea campul energetic al parintilor. Boala nu trebuie privita ca o catastrofa, ci ca un avertisment asupra greselilor comise, asupra faptului ca pasim pe o cale gresita.

Una din legile esentiale ale Universului este aceia de a nu face rau nici cu gandul. La nivel energetic acesta se traduce prin faptul ca orice gand rau provoaca o deformare a campului energetic si de fiecare data cand gandim ca se poate intampla ceva rau, atragem nenorocirile, cu cat ni le reprezentam intr-un mod mai real, cu atat este mai mare si raul pe care ni-l provocam, iar cosmarurile cu care ne confruntam in mod constant sunt consecinte ale imperfectiunilor noastre spiritual.

Lazarev considera ca cel mai mare pacat pe care oamenii il comit in viata cotidiana este uciderea iubirii, in cele mai variate forme, prin reprimarea acesteia, prin neacordarea importantei cuvenite etc.In timp, acesta problema se poate rasfrange asupra noastra sau asupra celor foarte apropiati de noi. Cand bunastarea materiala este mai presus de cerintele spiritual, acesta satisfactie de moment este cladita pe moartea spiritual. Egoismul si lacomia nemarginita pentru bunuri materiale ucid sentimental cel mai important-iubirea.

Campul informational este primordial in raport cu corpul si ii determina acestuia soarta, caracterul si starea fizica. Prin urmare, se poate spune ca principala conditie a sanatatii fizice o constituie cunoasterea si respectarea legilor Universului. Trebuie sa fim la fel de preocupati de autorealizarea pe plan spiritual cum suntem preocupati de dezvoltare din punctul de vedere al carierei sau din punct de vedere financiar. Nu uitati sa nu ucideti iubirea si sa ganditi pozitiv, pentru ca doar asa putem atrage asupra noastra si a celor apropiati binele si sanatatea de care avem nevoie.

Cum ne ingrijim tenul in timpul iernii?

Datorita schimbarilor de temperatura, pielea noastra are foarte mult de suferit, asa ca trebuie ingrijita cu foarte multa atentie. Pe timp rece, pielea se usuca si are nevoie de mai multa hidratare ca oricand, asa ca iata cateva sfaturi pentru a avea o piele hidratata si sanatoasa indiferent de anotimp:

In primul rand trebuie sa ne pregatim pielea pentru sezonul rece prin alimentatie. O piele sanatoasa se mentine printr-o alimentatie echilibrata, fara excese, care sa contina din plin legume si fructe, pentru ca acestea la randul lor contin vitamina A. Aceasta din urma joaca un rol important in ingrijirea pielii si se gaseste din plin in morcovi, spanac, rosii, caise si prune uscate.

In ceea ce priveste produsele cosmetice, trebuie sa folosim o crema hidratanta dupa dus si de fiecare data cand simtim nevoia, o crema cu protectie solara pentru ca ultravioletele nu iarta nici iarna si sta in puterea noastra sa ne pazim de orice afectiune cauzata de acestea. Trebuie sa folosim creme nutritive, mai bogate in substante active, decat lotiuni Ar fi bine ca produsele de make-up sa nu fie pe baza de apa, pentru ca aceasta ingheata cand temperaturile sunt foarte scazute. Se recomanda folosirea fondului de ten, care protejeaza fata de intemperiile vremii si balsam de buze de fiecare data cand iesim din casa.

Nu uitati ca hidratarea vine in primul rand din consumul de lichide, asa ca incercati ceaiuri calde de tei, sunatoare si musetel, care au efect calmant si anti-irinant. Nu in ultimul rand, “specialistii” recomanda multa ciocolata calda si discutii fierbintii cu prietenele.

Miercuri 24.09 am facut incasari!

Am ajuns la concluzia ca when life give's you lemons, mai iti iese in cale si cate ceva teribil de amuzant menit parca sa te faca sa uiti de tot si sa razi pana la epuizare. Asa ca, iata ce am gasit eu lipit pe geamul usii de la intrare in bloc intr-o dimineata ploioasa si friguroasa, in care mai avem un pic sa incep sa plang de suparare ca traiesc si ca trebuie sa ma duc la munca :

Pai cum sa nu razi? Cum sa nu vrei cu disperare sa cunosti administratorul, omula acela care debordeaza inteligenta, care a tratat subiectul asta platonic intr-o maniera exhaustiva...doamne, ce om teribil de destept!

Dar asta nu este singurul afis din care mi-am dat seama cat de inteligenti sunt cei care l-au scris. Iata un alt afis incredibil de interesant pe care l-am gasit la BIFE (targul de mobila de la romexpo):

Stiu ca e posibil sa va fie cam greu sa intelegeti acest afis, asta pentru ca cel care l-a scris este un adevarat geniu...unul prin definitie neinteles. Dupa acest model, va prezint in cele ce urmeaza doua posibile anunturi:

Confectionam camasi pentru femei de noapte.

Vindem papuci pentru copii din plastic.

De ce?

De ce ne jucam noi oamenii de'a Dumnezeu? De ce vrem sa ne demonstram ca putem face orice, ca nu avem limite, si nu intelegem ca o sa ne autodistrugem? Cat o sa mai rezistam pana "un ceva" creat in laborator ne va demostra ca NU suntem nici de departe atat de puternici si invincibili cum ne credem? Cat o sa rezistam in eventualitatea unui razboi pornit din aceleasi motive ca si restul razboaielor? De ce vrem sa dominam lumea si mai important, de ce vrem noi, oamenii, sa dominam oamenii din jurul nostru, cei pe care pretindem ca ii iubim si ca ii vrem fericiti?

De ce filmele de dragoste au mereu "happy ending" si de ce nu se intampla la fel si in viata reala? De ce oamenii petrec atat de mult cautand ceva ce au deja si de ce nu pot sa inteleaga ca sunt limitati, ca nu pot face orice si ca nu pot schimba ceea ce sunt in esenta? De ce trebuie sa pierdem ceva ca sa realizam cat de mult a insemnat? De ce spunem "O sa fie bine!" chiar daca stim ca o sa fie doar mai rau? Pana unde ajunge instinctul nostru de autoconservare? Dar altruismul? Cat de mult rau suntem in stare sa ne facem noua pentru a face pe altcineva fericit? Daca ne credem Dumnezeu, de ce nu putem fi si IIsus?

Cat de mult poate un om sa sufere? Sa planga? Sa fie fericit? Oare fericirea este un sentiment mai puternic decat nefericirea? Cat o sa ne mai intrebam "de ce?" inainte sa ne adunam bucatiile sfarmate de suflet si sa pornim mai departe? Cat o sa ne plangem de mila? Cat de greu este sa realizeze ca vrei imposibilul? Ca nu poti sa fi ceea ce vrei si ca te departezi pe zi ce trece de visul tau? Cat timp trebuie sa treaca inainte sa realizam ca imaginea din oglinda ne este straina? Cat de mult trebuie sa lupti pentru ceea ce iti doresti, chiar daca esti convins ca este imposibil sa ai acel ceva? Merita sa calci peste cadavre?

Oare lucrurile chiar se intampla pentru ca asa trebuie? De cate ori trebuie sa faci o greseala pana intelegi unde ai gresit si nu mai repeti? Chiar stim intodeauna sa ne aranjam prioritatile in viata? Si care sunt prioritatiile? Noi insine suntem prioritari celorlalti? Oare cand ajungi jos chiar nu mai ai alta cale decat sa urci? Cum realizezi ca ai ajuns atat de jos incat nu mai este nimic sub tine, esti decat tu cu o mare de intrebari, din care cea mai importanta este "de ce?" ?

When life gives you lemons you make lemonade

Ce faci cand pare ca tot in jurul tau se prabuseste si nu stii daca sa ramai sa mai salvezi ceva, sau sa pleci?...Eu sunt conservatoare ...imi pierd si eu speranta uneori, dar stiu ca in final raman...mereu am ramas, mereu cred ca pot sa fac mai mult si sa transform viitorul ala sumbru pe care il prevad in rainbows and butterflies.

 

Mereu spun ca este pentru ultima oara cand mai las viata sa ma invinga si ca data viitoare o sa imi strang jucariile si o sa plec sa ma joc in alta parte. Ce faci cand fericirea vine la pachet cu supararea si cu durerea? Pleci, ca sa nu mai simti durere, sau ramai, ca sa fii fericit?

Mereu ma cred stapana pe situatie, cred ca stiu ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac sa fie totul bine, dar ce se intampla cand desi stiu ce trebuie sa fac, nu pot sa fac?...Ma dau batuta? Mai incerc o data? Si inca o data....si imi dau seama din nou ca fericirea si suferinta sunt la pachet...vin impreuna...

Ce faci cand fericirea ta depinde de cei din jurul tau? Sa ai incredere sa le lasi pe mana fericirea ta? viata ta?...Sau sa pleci si sa crezi cu tarie ca poti sa faci sa fii fericit doar tu? Stiu ca in viata nu pot sa te faca sa suferi decat oamenii de care esti legat, pe care ii iubesti si de care ai nevoie, si stiu si ca esti legat de ei involuntar, nu poti niciodata sa scapi de ei efectiv, poti doar sa te indepartezi si sa speri ca o sa poti sa le acoperi lipsa, dar vin momentele alea de singuratate, alea in care doar cativa oameni sunt langa tine, si ce faci daca tu te-ai indepartat deja de ei? Oare este mai bine sa suferi singur, din vina ta, sau sa suferi langa cineva, din vina acelui cineva?

Ce faci cand vrei ceva ce pare imposibil? Renunti la ceea ce vrei si incerci altceva posibil? Sau ramai cu visul tau pana la final si faci orice sa il transformi in realitate? Si crezi ca o sa reusesti, apoi vezi ca totul in jurul tau se naruie si la o perioada de timp realizezi ca vrei imposibilul, vrei sa atingi orizontul....Viata noastra este formata din alegeri. Ceea ce suntem azi este rezultatul direct al alegerilor pe care le-am facut noi sau pe care le-au facut altii pentru noi. Uneori realizezi cate alegeri ai facut si cate alte alternative de sine ai pierdut, puteai sa fii altcineva, cu doar o alegere din viata ta schimbata...Ai facut alegerile corecte? Esti multumit de tine? Esti exact ceea ce vrei sa fii?

Raspunsul la majoritatea intrebarilor este cel din titlu "When life gives you lemons, you make lemonade" ...and hope for the best!

 

Va las cu o melodie care mie imi place tare mult...

Mare, soare si tequila sunrise

Stau in holul hotelului cu Gabi, cu laptopul in fata si cu un tequila sunrise langa mine. Marea ma astepta, e chiar mai frumoasa decat mi-o aminteam. De unde stau eu acum vad marea, e albastra, calma si calda.Imi era atat de dor de ea...Aici oamenii sunt calmi, nu au probleme, au doar timp sa se relaxeze. Ma simt princess, asa cum am sperat ca o sa fie. Marea ma trezeste in fiecare dimineata, deschid fereasta si imi intra in camera aerul sarat, iar zgomotul manelelor l-am pierdut undeva departe, pe litoralul romanesc. Nu vreau sa ma mai intorc la praful, aglomeratia si agitatia din Bucuresti...acolo nimic nu e usor, un drum pana la magazin este mereu o provocare, iar drumul cu mijloacele de transport in comun este mereu o lupta pentru supravietuire.

Va lasam acum, ne ducem pe plaja, dar ne vedem cand ne intoarcem :(( Sarutari sarate de la mare!

Nu flatulati!

Verbul week-end-ului: "a flatula"

Substantivul week-end-ului: "flatulatie"

Oamenii week-end-ului: "Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnn Flatulescu si Mihaiiiiiiiiiiii Flatulici"

Pentru cei ce nu-ntelege: am fost la Cheia week-end-ul asta, doua zile foarte linistite pentru mine, nu si pentru Gabi care a facut un traseu montan de 8 ore si s-a intors acasa teafar si nevatamat. Am petrecut aceste doua zile in compania unor oameni minunati, incredibil de primitori si de amuzati si odata la doua minute cineva facea o referire la flatulatie, pentru ca verbul "a flatula" inlocuia orice alt verb. Spre exemplu: "Sa flatulati cu pofta!"(sa mancati cu pofta!), "Flatulatie usoara!"(somn usor!) etc. In alta ordine de idei, m-am simtit minunat, aerul proaspat mi-a facut foarte bine, m-am odihnit, si pe drumul din spre Cheia am acumulat si 50 de puncte!!!! Mai aveam un pic si faceam high score!!!

Bun, cam atat am avut sa va spun, numar in continuare zilele pana o sa plec la mare si va las sa ascultati ultima melodie de la Vama. Nu uitati sa votati!

* A FLATULÁ, flatuléz, vb. I. Tranz. A elimina gazele din intestine prin anus. (cf. fr. flatuler)

Regele soselelor

Dupa cum stiti, sau nu, am inceput de ceva vreme (si incerc sa si termin) scoala de soferi. Iata ce ma invata prietenii mei posesori de carnet de conducere si foarte bine intentionati:

 

In primul rand trebuie sa iei toate gropile care iti ies in cale, fiecare groapa valoreaza 5 puncte- cu cat mai multe gropi, cu atat mai multe puncte. In afara de gropi, cu fiecare masina pe care o lovesti acumulezi inca 50 de puncte, iar daca ai lovit un pieton, acesta este considerant jackpot si valoreaza 100 de puncte! Trebuie sa incerci sa te feresti de trenuri, tramvaie si tiruri pentru ca daca ai lovit unul dintre astea esti GAME OVER!

Si iata ca am si o melodie care sa se potriveasca cu postul asta, nu ca postul trecut. Va pupa Carmen, nu uitati sa comentati si sa votati!

Nu fumati!(la volan)

Am inteles recent ca sa fii sofer in Bucuresti inseamna sa incalci toate legile, chiar si legea gravitatiei, sau cum spune Gabi, sa conduci inseamna sa nu tii cont de nicio regula de circulatie atata timp cat nu atingi masina de nimeni si nimic.

 

Deasemenea, am observat ca noile pachete de tigari, cu pozele alea horror, nu au niciun efect asupra fumatorilor, ba mai mult, se si amuza pe baza lor. iata si exemplul: eram in oras cu prietenii mei fumatori, la un pahar de vorba&Co, si se scot pachetele de tigari pe masa, moment in care incep mistourile pe baza pozelor: "Ia frate, ce surpriza ti-a picat??? A, asta cu copilul, am avut-o si io...da' mie mi-a picat asta cu cancer in gat, uite e marfa e!!!"

 

In concluzie, nu fumati cand sunteti la volan! Sau...mai bine ascultati melodia asta marfa :

1461 de zile, mii de saruturi...Diary of happiness...

M-ai ciupit de mana si mi-a spus sa nu uit niciodata...nu am uitat! Imi amintesc cand ma duceai acasa seara si iti faceai curaj sa ma saruti...erai atat de dragut...Sau cand a crezut toata lumea ca ne-am sarutat si nici acum nu recunosti ca nu s-a intamplat nimic atunci!

 

Au fost trei nopti magice in care te-am cunoscut asa cum nimeni nu te-a cunoscut vreodata si prima data cand mi-ai spus "te iubesc".Am ascultat "dreamer" de cel putin 100 de ori si credeam ca nu o sa mai pot vreodata sa ascult macar un acord din melodia aia, acum mi-am dat seama cat de mult inseamna...si ca nu suntem decat doi visatori intr-o lume...mare... Imi amintesc cand mi-ai spus ca adori sa te trezesti cu mine si stiu ca nu s-a schimbat nimic. Imi amintesc dimineata in care am fost cu tine la urgente sa iti pui mana in ghips, pe care o rupsesei pentru mine.

 

Eram mica si nu stiam sa iubesc, credeam ca nici nu vreau macar si am plans doua ore cand am realizat ca te iubesc...si nu s-a schimbat nimic. Am si acum toate poeziile si toate desenele de la tine...Si o sa urasc mereu trenurile pentru ca in fiecare saptamana te luau de langa mine si te duceau departe si stateam seara in pat si auzeam trenul...stiam ca esti in el si ca pleci...Nu o sa uit niciodata cand mi-a spus mama ca ma trimite la liceu la Bucuresti ca sa fiu mai aproape de tine, pentru ca nu mai suporta nici ea sa plang mereu de dorul tau...nu traiam in timpul saptamanii decat pentru ca stiam ca o sa vina week-end-ul si o sa fiu cu tine. Aproape ca faceai naveta ca sa fii mai mult timp cu mine, iar eu nu ajungeam niciodata la primele ore...

 

Imi amintesc primele probleme si cum le rezolvam, si cand m-ai luat prima data de mana, ai fost singurul care nu a respectat regula si nu m-a lasat sa fiu singura. Am fost si o sa fiu mereu baby-girl, iar tu vei fii mereu baiatul meu cu plete...And I will always show you how deep is my love...Pentru ca Vama Veche a cantat mereu despre si pentru noi...Seara in care nu mai voiai sa ma lasi sa plec acasa, vroiai sa raman cu tine...Mereu a fost cineva impotriva noastra...noi vom fi mereu impreuna...nu mai suntem de mult persoane diferite, suntem un tot, Gabi si Carmen, si nu putem fi unul fara celalalt. Nu m-a mai facut nimeni niciodata sa plang de fericire asa cum numai tu poti si stiu ca numai eu pot sa te fac sa zambesti larg si fericit.

 

Ne-am dorit sa fim departe de toti si de toate, doar noi doi, sa nu ne mai fie dor... au trecut trei ani, dar am ajuns acolo unde am vrut...si o sa le facem pe toate asa cum vrem...la timpul lor...

 

Ti-am cantat "The one" pentru ca esti my one si vei fi mereu, si pentru ca "underneath your clothes there's an endless story, there's the man I chose, there's my territory". Imi amintesc primul nostru revelion impreuna...doar noi doi...au trecut patru ani...

 

Au trecut patru ani si viata s-a schimbat...ai fost langa mine si m-ai sustinut in toate deciziile mele, te-ai certat cu mine cand ai crezut ca gresesc, m-ai lasat sa aleg si te-am ales mereu pe tine...ne-am ales pe noi...Nici acum nu suport sa te vad plangand si o sa lupt intodeauna impotriva oricui iti face rau pentru ca " when you cry, I wipe away all of your tears, when you scream, I fight away all of your fears, I held your hand through all of this years, and you will always have all of me!"

 

Am trecut prin atatea impreuna, pe care nu le stim decat noi, peste probleme, peste momente de fericire coplesitoare in care nu puteam decat sa plang, am spus cuvinte frumoase pe care nu putem sa le uitam, ne-am plimbat de mana prin ploaie, am "condus", am "inotat" si am "zburat" pe asfalt...nu o sa poata nimeni niciodata sa ne inteleaga...cine ar intelege doi nebuni care traiesc unul pentru celalalt? Timp de patru ani am fost exemplu pentru unii negativ, altii si-au dorit sa simta ce simtim noi. Stiu ca nu pot fi fericita decat langa tine, stiu ca nu pot fi fericita decat daca esti tu fericit, stiu ca ma iubesti asa cum ingerii isi iubesc aripile si stiu ca mergem pe sarma, dar nu o sa ne pierdem niciodata echilibrul...

 

Imi cer scuze daca postul asta nu are foarte multa logica, nici nu am intentionat sa aiba, dar oricat as incerca nu o sa gasesc niciodata cuvintele care sa descrie coerent ultimii patru ani, o sa spun doar ca au fost cei mai frumosi. Iti multumesc ca existi si ca am devenit un om mai bun langa tine, ca "ma ajuti la vise", ca ma iei in brate cand visez urat, ca pot sa te sun si sa ma plang la tine indiferent ce problema as avea, ca iti faci griji pentru mine si ca faci tot posibilul sa fiu fericita.

Pe scara in fata usii

Sunt evident pe scara in fata usii, nu ma intrebati de ce nu am cheie sa intru in casa...mi-e foame de mor si stiu si ca o sa mai dureze o vreme pana o sa mananc...sunt obosita si vreau sa fac un dus, dar am internet wireless si imi permit sa stau pe scara aici si sa scriu pe blog.

 

Astazi vreau sa va enumar cateva din cele mai penibile/amuzante/idioate/ cu sau fara efect replici de agatat pe care le mai folosesc barbatii, toate acestea sub numele de "Pentru ca barbatii au umor". Iata si prima replica, pe mine una m-a amuzat teribil si m-a inspirat sa scriu postul asta, "Buna pisi, imi dai si mie...o geanta in cap???" O a doua relica extrem de interesanta este:"Ai un foc sa aprindem o discutie???"

 

Vreau sa mentionez ca replicile astea nu au fost niciodata folosite cu mine, dar am fost martora cand au fost puse in aplicare, asa ca m-am decis sa le scriu aici, sa aiba si barbatii de unde sa se mai inspire daca raman in pana de idei.

 

In continuare voi alcatui un top de replici de agatat si evident vom denumi si personajul care le adreseaza. Este inutil sa spun ca o fata care cade la oricare din urmatoarele replici poate fi intitulata generic "PITZI":

Replicile unui cocalar:

• Ar trebui sa te aresteze! (De ce?) Pentru ca mi-ai furat inima.
• Scuza-ma, mi-am pierdut ursuletul, vrei sa te culci tu cu mine?
• Mama ta a fost o hoata?Ca vad ca a luat stelele de pe cer si le-a pus in ochii tai.
• Daca tipi, te omor!
• Sunt un hot si am sa iti fur inima!
• Stii ce ar arata bine pe tine? Eu!
• Aaa... pe tine te stiu , nu ai fost finalista in "Miss Romania?"
• Tatal tau este terorist , pentru ca tu esti o bomba!
• Esti asa de misto cum zic toti baietii?
• Ce face o fata urata ca tine intr-un loc asa de dragut. OOPS! Ce face o fata asa de draguta ca tine intr-un loc asa de urat?
• Hai sa mergem la mine acasa si sa facem ce o sa le spun tuturor maine ca ma facut oricum.
• Ce caine dragut, ce numar de telefon are?
• Uite-ma ca am aparut, acum mai ai 2 dorinte
• Am invatat cumva la scoli diferite impreuna?
• Crezi in dragoste la prima vedere sau mai e nevoie sa mai trec inca o data ?
• Chemati politia. Este ilegal sa arati asa de bine.

Replici de barbati cu (sau de multe ori fara) bani:

• Buna, pot sa iti cumpar o masina?
• Pot sa iti iau ceva de baut sau iti dau banii ?
• Eu nu sunt asa de inalt, dar acum stau pe portofelul meu.
• Salut! Eu fac mai multi bani decat poti tu sa cheltui.

Replici folosite de baietii care stiu ca o sa fie refuzati, dar incearca oricum:

• De ce o fata draguta ca tine, vorbeste cu un idiot ca mine?
• Am atatea emotii in fata ta, incat mi-am uitat replica de agatat.
• Buna! Eu sunt un idiot!
• Mai am 3 zile de trait...
• Da... cautarea ta s-a terminat!
  

Si replici care nu te agata, dar te fac sa razi:

• Un urs polar urias! (Ce?) Am spart gheata!
• O sa ma saruti, sau trebuie sa mint in jurnal?
• Vreau sa iti dau satisfactia de a ma refuza. Hai da-i drumul
• Ce iti place sa mananci dimineata? Ea: De ce? Ca sa stiu ce iti gatesc maine dimineata.
• Asteapta sa se termine petrecerea, dupa ce se consuma alcool si te adresezi unei persoane pe care nu o stii "Haide ca mergem".
• Vocile mi-au zis sa vin si sa vorbesc cu tine.
• Tu dormi in bratele tale? Ea:Nu . Atunci pot sa dorm eu ?
• Fii unica si diferita, spune DA!
• Te plimbi pe langa ea si ii zici : Scuza-ma, adineauri mi-ai atins fundu'? Ea: NU! Tu: Ptu bah!
• Scuza-ma vrei sa dansezi ? Ea: NU! Tu: Poate ca nu m-ai auzit bine... am zis ca arati foarte grasa cu fusta asta !
• Bond! James Bond!

 

Si cam atat cu replicile de agatat, dar vreau sa amintesc la sfarsit unica replica ce am auzit-o cu totii cel putin odata si care o sa ne bantuie pentru eternitate, ea, doar ea, mama tuturor replicilor de agatat: Ai un ceas???

Studenta anul doi!

Tanara, 20 de ani, un metru jumatate urcata pe scaun cu mainile sus, blonda, ochi albastri sau verzi, depinde de circumstante, nu vand si nu caut nimic, vreau doar sa ma laud ca am terminat sesiunea fara nici o restanta si sunt oficial anul 2!!!

 

Despre anul I la Jurnalism pot sa spun ca a fost cel putin interesant, am invat cateva chestii care o sa ma ajute, multe care nu au nici o logica si multe pe care le-am uitat deja. Ma bucur ca cel putin pentru o vreme nu o sa ma mai trezesc la 6, nu o sa ma mai stresez cu toate prostiile de teste si nu o sa mai fac nopti albe ca sa recuperez puncte pe la seminarii.

 

Imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta ma stresam cu bacu' si imi imaginam cum o sa fie la Bucuresti, la facultate...plimbari, cluburi si discoteci. Acum realizez ca m-am stresat degeaba pentru ca in viata lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie...Imi amintesc ca atunci cand am venit sa ma inscriu la facultati (ASE, SNSPA, Universitate) mi-am pierdut toate actele(buletin si certificat de nastere) si nu m-am putet inscrie nicaieri, Andreea a dat cafea pe bluza alba, am mers si ne-am plimbat prin Mall si Andreea statea cu mainile in fata sa nu se vada cea mai mare pata de cafea din cate s-au vazut. Am ras si stiam ca toate se intampla cu un scop, dar nu am renuntat...in trei zile avem buletin si m-am inscris pana la urma la facultati.

 

Imi amintesc drumurile dimineata la Bucuresti sa dau examene de admitere...Imi amintesc replica mamei cand i-am spus ca eu dau la Jurnalism ("Esti sigura???") si imi amintesc si telefonul de la Gabi la doua noaptea cand mi-a spus ca am intrat...doamne cat de fericita am fost...si cat de mandra...si imi amintesc deasemenea ca la examenul de admitere la Jurnalism m-am plictisit rau de tot ca nu aveam cu cine sa vorbesc asa ca am facut barcute si se uita jumatate de sala la mine cu o curiozitate si un fel de compasiune in privire...

 

Imi amintesc cand discutam cu Andreea si ne imaginam cum o sa fie viata la Bucuresti, la facultate, si cand vorbeam cu Gabi care era cel mai fericit ca dupa trei ani vin in sfarsit la Bucuresti si nu o sa ne mai fie dor...si nu o sa ne mai vedem decat in week-end-uri.

 

Imi amintesc cele doua saptamani in care am cautat apartament si prima zi in apartamentul asta, imi amintesc cand mi-am strans lucrurile de acasa si cat de trista a fost mama ca plec...imi amintesc prima zi la facultate si prima colega de grupa pe care am cunoscut-o si cu care am devenit prietena (Vira). Imi amintesc tot ca si cand ar fi fost ieri si nu pot sa cred ca a trecut un an de facultate....

Pot sa platesc cu cardul???

Trebuie sa va povestesc cea mai tare faza ever!!!!! Sa o luam usurel cu inceputul...miercuri dimineata, 8.20, iau de la Iancului tramvaiul ca sa calatoresc cu el doar o statie, evident nu imi iau bilet...doar nu vine controlul exact pe distanta asta si asa extrem de scurta.

 

Se pune tramvaiul in miscare si imediat ma trezesc langa mine cu un nene care imi cere "Biletul sau abonamentul la control". Ma uit lung, ma gandesc un pic si zic "imediat" si incep sa scotocesc in geanta in speranta ca o sa se plictiseasca si o sa ma lase in pace. Dar nu...controlorul langa mine. Il intreb"coborati aici?", el raspunde "nu", "eu cobor aici, deci fie coborati cu mine, fie...". El spune" daca nu aveti bilet...", eu sigura pe mine ii raspund "hai, dati-mi o amenda ca o sa o platesc eu cand am timp, ca am treaba si nu pot sa stau toata ziua!", " pai domnisoara, trebuie sa platiti acum o suma de bani...", iar eu, faza la care s-a intors toata lumea din tramvai sa se uite la mine "sigur ca da, pot sa platesc cu cardul???" Stupoare, atat pe fata controlorului care a crezut initial ca a inteles gresit, cat si pe fata calatorilor care ramasesera cu gura cascata..."cum adica sa platiti cu cardul? nu inteleg...", "adica sa platesc cu cardul...ce nu intelegeti???nu am bani cash la mine, nu am decat pe card asa ca daca trebuie sa va platesc acum pe loc ceva si nu pot sa va platesc cu cardul nu prea avem cum sa rezolvam situatia..."

 

Intre timp ajunsesem in statia unde eu trebuia sa cobor si unde am si coborat, la fel ca si controlorii care inca mai credeau ca glumesc. "Deci domnisoara, dati-mi un buletin...sau mergem sa scoatem bani de la bancomat..", "hai ma, nu pe bune???unde mergem noi???sa scoatem bani???cred ca glumiti! Buletin nu am, nu am nici un act la mine, am tot portofelul acasa...deci...", "haideti domnisoara...ca...".

 

Am ajuns in punctul in care eram deja plina de nervi...deci care parte din "platesc cu cardul" nu a inteles-o??? Nu aveam de gand sa ii dau nici un ban, cu atat mai mult cu cat stiu ca imi cereau banii sa ii bage in buzunar, ca nu au voie sa incaseze bani de la cei pe care ii prind fara bilet. Bun...in secunda doi dupa ce  m-am enervat am scos telefonul din buzunar, am dat apel la primul numar din agenda, asteptand sa inventez o conversatie care sa ii faca pe controlori sa ma lase in pace. Nu a apucat sa sune telefonul ca aud "haideti domnisoara, duceti-va daca aveti treaba, dar data viitoare sa va faceti abonament". Inchid telefonul si raspund zambind "va multumesc frumos, o zi buna va doresc, la revedere!" si plec foarte multumita de mine si de faptul ca sunt blatista convinsa!

Pentru ca unii oameni au umor chiar fara sa stie

Cred ca toata lumea stie expresia "a fi batut in cuie" care inseamna ca acel ceva despre care se vorbeste este un lucru foarte sigur, de neclintit. Ei bine, ieri, in cadrul unei discutii foarte seriase, vorbeam despre negocierea unor preturi, am aflat ca "preturile nu sunt batute in cap", ba chiar mai mult, in cadrul aceleiasi discutii am aflat ca "preturile nu sunt batute nici in foaie".  Nu, nu va imaginati ca poate personajul plin de umor involuntar a vrut sa spuna altceva, nu, vroia sa spuna ca preturile nu sunt fixe, deci nu sunt batute in cuie, sau in cap, sau in foaie, sau batute cu lantul, sau batute rau de tot.

 

In alta dez/ordine mare de idei, anunt oficial ca desi nu pot spune ca mi-am dorit intens, am doi pisoi: Eric si Johnny Bravo, care au nevoie de chiar mai multa atentie decat mine...

 

Nu mai suport nici caldura, simt ca ma coc in fiecare zi si vreau sa ii multumesc pe aceasta cale oficiala celui care a inventat aparatul de aer conditionat: prietene, jos palaria...ai facut unul dintre cele mai bune aparate din cate au existat vreodata!

Nu, nu dorm, imi odihnesc ochii

Astazi a fost una din zilele in care am fost foarte obosita si, dupa cum stiu deja toti prietenii mei, cand sunt obosita spun niste prostii de nici mie nu imi vine sa cred. Ei bine, din cauza oboselii acumulate, ziua de azi a cam fost pierduta pentru ca nu sunt in stare sa vorbesc coerent. La un moment dat in timpul zilei, am "cedat prioritate" intr-o intersectie...deci...chiar nu gandeam in momentul ala...doamne...Plus ca daca se intampla sa dorm pe mine ca azi, vorbesc foarte rar pentru ca gandesc foarte incet, si pana ajung la finalul propozitiei, uit ce am vrut sa spun.

 

Dupa amiaza m-am decis ca trebuie sa ma relaxez un pic inainte sa ma apuc de invatat, asa ca m-am uitat la un episod din Sex in the City si am adormit. M-am trezit dupa o jumatate de ora ca sa raspund la fix, care cred ca suna de cinci minute, si nu mi-am dat seama cu cine vorbesc! Era Gabi care ma sunase de 10 ori pe mobil ca era in fata blocului si trebuia sa cobor sa ii deschid usa. Nu am binevoit sa aud telefonul...nu intelegeam ce se intampla...eram undeva departe...si acum tot acolo sunt...daca nu are logica post-ul asta va rog sa ma intelegeti...trebuie sa dorm!

 

Gata, ma apuc de invatat...(m-am plictisit eu de cate ori am spus replica asta doar in ultimele trei zile).

Andreea, am observat...

Sub deviza "Life sucks and then you die!" incep azi o serie de posturi cu cele mai tari replici spuse din foarte multa plictiseala. Si iat-o pe prima, cea care m-a facut sa deschid aceasta serie de posturi.

 

Seara, obositi, dornici de somn, eu cu Gabi pe balcon, vine si Andreea, exuberanta si plina de energie, asa cum este intodeauna. Gabi se uita lung si spune:" Am auzit ca ai un singur neuron care se chinuie cu greu sa coordoneze cele 200 de kilograme pe care le detii"- isterie generala, ras cu lacrimi, cu suspine si cu tavalit pe jos ca emoticonul de pe mess( =)) ).

 

Pentru ca unii oameni au umor, viata chiar merita traita!

0-0

Si replica celebra:"Pentru cine???"

 

In cele ce urmeaza voi dezvolta subiectul "fotbal la romani" sau cum devenim noi patrioti asa...dintr-o data. Ati obervat ca daca echipa Romaniei pierde un meci, toata lumea spune "au pierdut" in timp ce daca il castiga, replica generala este "am castigat"? Asa suntem noi romanii, ne place sa ne identificam cu ce fac altii bine, dar la nevoie...nu mai suntem acolo.

 

Un om mare (nu ca statura) a spus candva :"Nu te intreba ce face statul pentru tine, intreaba-te ce faci tu pentru stat." Ce facem noi pentru stat? Exact nimic. Noi nu suntem in stare nici sa ne mobilizam la vot...Cand joaca echipa Romaniei toata lumea da dovada de  patriotism, cand emigram in masa spre Canada sau Spania...ne aducem aminte de toate problemele din Romanica. De ce suntem noi asa perversi? Pentru ca suntem oameni si vrem tot ce e mai bun cu efort minim.

 

Deviza Europei "Unitate in diversitate" si noi aderam la ea (atat la Europa, cat si la deviza), dar cand Mailat a violat-o pe italianca toata lumea, care cu furci, care cu topoare, urla sa ne separam de tigani, sa nu fim identificati cu ei...Ne mandrim cu Ardealul, cu arhitectura locului, dar ii uram pe unguri ca ne-au cotropit. Intrebarea mea este: nu suntem in stare sa pastram o constanta? Sa acceptam viata cu bune si cu rele?

 

Mircea Badea spune:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!" Suntem atat de ocupati sa criticam multele lucruri care nu merg bine aici si sa ne facem actele de emigrare, incat uitam ca putem face ceva, uitam ca noi suntem cei care trebuie sa infaptuim schimbarea, uitam ca noi, romanii, suntem majoritari in Romania, uitam ca soarta celor doua razboaie a fost in mana noastra.

 

In loc de concluzie va las sa va ganditi putin si eventual sa votati.

5 motive sa mergem la vot

1. Pentru noi, cei de 20 de ani, este prima data cand avem ocazia sa facem o alege cu privire la cine ne conduce orasul, si macar de curiozitate si tot trebuie sa votam.

2. Pentru ca suntem generatia de sacrificiu a revolutiei si se presupune ca noi suntem cei care trebuie sa schimbam Romania.

3. Pentru ca nu trebuie sa lasam batranii senili sa aleaga in locul nostru primarul.

4. Pentru ca trebuie sa invatam sa fim responsabili de faptele si alegerile noastre si sa constientizam ca avem un cuvant de spus.

5. Pentru ca la un anumit punct in urmatorii 4 ani deciziile viitorului primar ne vor influenta direct viata.

Frustrari de provincial(a)

Pentru cei care au uitat sau nu au citit primul post de pe blog, tin sa va aduc in vedere ca am creat acest blog doar ca sa imi postez frustrarile pe el. In alta dezordine mare de idei, postul acesta este inspirat dintr-o discutie foarte calma si pajnica pe care am avut-o azi cu un prieten (da Horia, despre tine este vorba).

In primul rand, eu nu desfintez Bucurestiul, doar autobuzele si marlanismele de genul:" au venit astia din provincie sa ne ia locurile la facultate si sa ne respire aerul poluat de Bucuresti". Apreciez in schim parcurile cu lacuri si multa verdeata, cluburile, metroul pentru ca este un mijloc foarte rapid de transport, si multele locuri de petrecere a timpului liber.

In al doilea rand, nu urasc batranii, nu sunt gerontofoba, ii urasc pe cei care sunt in stare sa iti dea in cap ca sa se aseze pe scaun in autobuz, pe cei care spun :"de ce nu mergeti voi tinerii pe jos? cand eram eu tanara.." si pe cei care nu au ce face si se plimba cu RATB-ul pentru ca e gratuit pentru cei care sunt de'o varsta cu electricitatea.

In al treilea rand, traficul din Bucuresti este un dezastru din cauza bucuresteniilor, nu din cauza studentilor provinciali care, ca si mine, circula cu autobuzul, cu metroul sau in cel mai bun caz pe jos, pentru ca nu au bani sa circule cu masina.

In al patrulea rand, barbatii nu sunt cu nici un chip mai frumosi decat femeile, asta e clar si nici nu trebuie sa mai dau argumente.

Si nu in ultimul rand, femeile mai au ele probleme cu condusul, mai sunt si profitoare, mai blocheaza traficul ca sa se dea cu ruj, dar fac toate astea aratand mai bine decat barbatii!

Ce de inteles de aici? Ca nu vad lucrurile in alb si negru, sunt constienta ca nu se poate ca ceva/cineva sa aiba numai parti bune sau parti rele si ca nu fac afirmatii din principiu.

Va pupa Carmen si nu uitati sa votati!

Nu am chef azi!

Nu prea mai am eu chef deloc de Bucurestiul asta infect! Stiu ca ma repet si o sa o mai fac de fiecare data cand va fi cazul: URASC BUCURESTIUL!!!!!!!URASC AUTOBUZELE!!!!

Nu mai pot sa mai suport drumul asta de miliarde de ani pana la scoala, trezitul cu x ore inainte si toti taranii din autobuz. Astazi, spre exemplu, o baba (intodeauna trebuie sa ma supere o baba!) mi-a dat un ditamai cotul ca sa urce in autobuz inaintea mea, dupa care nu stiu ce imi zicea in autobuz. Eu aveam castile in urechi si am observat ca vorbeste cu mine si m-am uitat si eu lung la ea in timp ce vorbea ca sa vada ca am observat ca vorbeste cu mine si ca as putea sa imi scot castile sa o ascult, dar prefer sa o ignor. Bineinteles ca am fost strivita intre bosorogi si barile din autobuz, dar deja m-am obisnuit cu oamenii astia care nu mai pot sa astepte si trebuie sa te impinga pana iti iese ficatul pe nas ca sa fie primii la usa.

Dupa numai doua statii a avut loc dezastrul! Barbatul din fata mea a ridicat mana sa se prinda de bara si asta a fost momentul in care am simtit cum mi se intoarce stomacul pe dos! Mirosea omul asta de parca ar fi avut un animal mort sub brat! Doamne, ce oroare! Ce miros!!! Unde sa ma ascund??? M-am intors urgent cu mana la nas si la gura si toti pasagerii autobuzului s-au inghesuit chiar mai mult unul in celalt spre spatele autobuzului! Am fost foarte aproape sa il invat pe mirositorul anonim cum se folosesc apa, sapunul si deodorantul, dar m-am abtinut ca m-am gandit ca o sa sara toate babele pe mine ca au pensia mica si ca fac economie la apa si sa-mi spuna, eventual, ca daca nu imi convine sa merg pe jos.

Autobuz=infern!!!!!!!!!!!Asta e clar! Si sa nu credeti ca aici a luat sfarsit aventura pe ziua de azi. Cand m-am intors era la fel de full autobuzul si erau chiar si niste tigani, unul dintre ei statea cat mai aproape de mine, mi-am ferit geanta, venea si mai aproape, doar, doar pune si el mana pe ceva...doamne cat ii urasc si p'astia!

Da...si ii mai urasc si pe muncitoriii astia nespalati care au cu o clasa mai mult ca trenul si striga dupa mine pe strada! Ce rau e sa fii asa! In alta dezordine mare de idei, daca si voi v-ati saturat va astept sa va exprimati frustrarile chiar aici pe blog, chiar daca stim cu totii ca nu se va schimba absolut nimic!

20 de ani...lumina

Au trecut doua saptamani de cand nu am mai scris, si ma tin deja de cateva zile sa scriu, dar am avut multe de facut, am fost obosita, etc... Ideea este ca am doua-trei lucruri de spus, asa ca...

in primul rand, a fost ziua lui Uabi, dupa cum stie tot globul deja, a fost dragut si am realizat ca Gabi nu are cum sa fie o persoana matura, de 24 de ani! Utati-va si voi la poza! Parca ar avea cinci ani! Asa...altceva ce s-a mai intamplat?...Pai a fost si ziua mea,  am fost la bowling, si apoi in club, unde am avut o experienta...hai sa o numim interesanta...Am primit cadouri frumose, adica haine, bijuterii si ceva personalizat, dupa cum am scris chiar aici ca imi doresc, am primit si laptop de la Gabi si mai am de primit un cadou de la Andreea si majoritatea prietenilor mei si nu vrea  nimeni sa imi spuna ce voi primi, dar fac pariu ca o sa merite asteptarea!

In rest am fost cam ocupata, si o sa fiu in continuare, cu scoala, am teste si proiecte de prezentat...of...S-au intamplat mai multe, dar nu mai tin minte, deh, am 20 de ani, deja este alzheimerul pe mine!

In rest mai vreau sa va demonstrez, o data in plus, ca prietenul meu are cinci ani, asa ca uitati-va la filmuletul asta de la zoo.

Oda pentru Uabi!

     Pentru ca au trecut aprope 4 ani de cand  suntem impreuna si nu imi pot imagina viata fara tine, pentru ca esti "un copil mare" si asa o sa ramai mereu, pentru ca mi-ai oferit mereu tot ceea ce am avut nevoie si chiar mai mult, pentru ca imi citesti gandurile de multe ori, pentru ca stii toate lucrurile care imi plac, pentru ca iti place sa ma vezi fericita si faci orice sa fiu fericita mereu, pentru ca ai fost langa mine si m-ai ajutat sa trec de toate lucrurile rele din viata mea, pentru ca daca mi-e frig nu trebuie decat sa iti spun "o tine in brate", pentru ca sunt fericita numai daca esti si tu, pentru ca esti poate viata mea, pentru ca esti sensibil si plangi la filme mai mult decat plang eu, pentru ca sunt mandra cu tine, pentru ca ma iubesti exact asa cum sunt, pentru ca avem un milion de vise impreuna, pentru ca ma ajuti sa imi implinesc propriile vise, pentru ca imi esti alaturi in orice decizie pe care o iau cu privire la viata mea, pentru ca am fost psihologul tau, pentru ca m-ai ajutat sa scap de multe traume si de multe complexe, pentru ca zambesti larg si fericit si stiu ca numai eu pot sa te fac sa zambesti asa, pentru ca imi faci cele mai frumoase decalaratii de dragoste, pentru ca iti place sa iti cant, pentru ca "How deep is your love" si "Dreamer" sunt melodiile noastre, pentru ca aproape mereu cand vii acasa imi aduci ceva dulce, pentru ca ai un umor foarte ciudat, pentru ca am "zburat" si am "inotat" impreuna, pentru ca incerci de trei ani sa ma inveti sa inot si probabil nu o sa reusesti niciodata, dar nici nu o sa renunti niciodata, pentru ca uneori am senzatia ca iti face placere sa ma superi ca sa poti sa ma impaci, pentru ca m-ai muscat de mana ca sa imi aduc aminte un anumit moment pe care poti sa fii sigur ca nu-l voi uita niciodata, pentru ca dupa doua saptamani mi-ai spus plangand ca ma iubesti, pentru ca ai mereu rabdare cu mine, pentru ca am trecut peste orice moment greu in care am vrut sa ne despartim si am rezolvat mereu toate problemele, pentru ca toti prietenii mei sunt si prietenii tai, pentru ca ma asculti mereu chiar daca te plictisesc ingrozitor, pentru ca stiu ca pot sa ma bazez mereu pe tine, pentru ca mi-ai oferit lucruri pe care nici nu indrazneam sa mi le doresc, pentru ca am invatat un milion de prostii nefolositoare despre calculatoare de la tine,   pentru ca in cele mai importante momente din viata mi-ai fost aproape, pentru ca nu mai suntem de mult priviti ca indivizi, suntem Gabi si Carmen, pentru ca in preajma ta stralucesc, pentru ca efectiv nu imi imaginez viata fara tine, pentru toate astea si toate celelate care te definesc si pe care ar dura ani sa le scriu, iti spun azi, 27.04.2008 ca te iubesc!

 

 

                                  Pentru Gabi.

Karaoke, teatru&CO

   Am tot vrut saptamana asta sa scriu despre ce am facut saptamana trecuta, adica faptul ca am fost la karaoke, din nou, si ca am fost la teatru. O sa le iau in parte si o sa incerc sa nu va plictisesc prea tare...

   Dupe ce marti a fost ziua Andreei si evident am cam petrecut, unul-doi invitati, o muzica incet ca, deh, stam la bloc, miercuri am fost invitati de Anca sa sarbatorim ziua ei la karaoke. Am fost la Coyote Cafe, unde am cantat, de fapt e mult spus cantat pentru ce s-a intamplat acolo, am facut poze si am si filmulete care stau marturie ca eu si cu Andreea  suntem niste dive...Gabi a cantat si el "Strangers in the night" impreuna cu Anca si publicul a cerut evident un bis! In mare, a fost o seara tare draguta, am ras, am cantat si ne-am simtit bine.

    In aceiasi saptamana, vineri, am fost la teatru, mai exact la Teatrul National Bucuresti, unde am vazut piesa "Regina mama"  care i-a avut in rolurile principale, si de altfel in singurele roluri, pe Olga Tudorache si Marius Bodochi. Puteti gasi cateva informatii despre aceasta piesa aici, dar trebuie sa stiti ca piesa este cu mult mai frumoasa decat ce o sa cititi despre ea. Oricum, cred ca merita sa mergeti la teatru, fiindca nimic nu poate egala sentimentele traite si puse in scena chiar in fata ta.

    Va pupa Carmen si nu uitati: mergeti la karaoke, mergeti la teatru si...a, da vine ziua mea!:D

Oda ei, oda mamei!

Pentru ca ai fost si o sa fii mereu langa mine cand am avut nevoie, pentru ca ma iubesti neconditionat, chiar daca te mai supar, pentru ca nu m-ai batut niciodata, pentru ca ai stiut sa ma educi si acum sunt mandra de mine unde am ajuns, pentru ca ai facut mereu tot ce s-a putut ca sa nu imi lipseasca nimic, pentru ca atunci cand eram grasa faceai abdomene cu mine, pentru ca daca s-a intamplat sa imi lipseasca ceva ai suferit mereu mai mult ca mine, pentru ca te lupti in fiecare zi sa am tot ce imi trebuie si chiar mai mult, pentru ca daca nu erai nu eram unde sunt acum, pentru ca atunci cand eram mica ma invatai poezii si imi cantai si ma luai mereu cu tine peste tot, pentru ca acum la 20 de ani tot mai ma tii in brate, pentru ca m-ai crescut sa fiu o o persoana independenta, pentru ca stiu foarte bine ca orice s-ar intampla, am mereu un loc langa tine si pot mereu sa ma bazez pe tine, pentru ca pot sa vorbesc orice cu tine si ma asculti mereu, chiar daca pentru tine nu este foarte important, pentru ca ai renuntat mereu la multe ca imi fie mie bine, pentru ca m-ai invat sa fiu mandra de mine si cu mine, pentru ca imi susti mereu deciziile, pentru ca esti si o sa fii mereu tanara, pentru ca ma iubesti (da, stiu ca ma repet, dar este foarte important), pentru ca esti o SUPER-MAMA, pentru toate astea si muuuuuuuulte altele, azi iti spun ca te iubesc!

Vine, vine ziua mea! 4

Imi pare rau sa ii dezamgesc pe cei care mi-au cumparat deja sau au dat comanda de laptop pe care sa mi-l dea cadou de ziua mea, dar va trebui fie sa returnati produsul, fie sa anulati comanda, pentru ca am primit deja un laptop cadou de ziua mea (:D) de la gabi, si sincer nu am ce face cu mai mult de unul. In alta ordine de idei, vreau sa ii multumesc lui Gabi-Uabi (a.k.a. Cel Mai Bun Iubit) pentru cadoul acesta minunat, care a fost o adevarata surpriza, care este superb, special creat pentru mine, si de la care scriu acest post acum!

Evident ca odata cu aparitia acestui nou, si indispensabil deja, obiect din viata mea, a mai aparut ceva pe lista de dorinte:

• un rucsac special pentru a transporta acest obiect minunat!

Nu va fiti insa dezamagiti ca mai sunt destule lucruri pe lista de cadouri, asa ca aveti de unde alege. Va pupa Carmen!

Pentru David!

          Astazi sunt matusica a doua oara! Undeva departe, intr-un oras de care nu ati auzit (Calgary)
in Canada, Laura, cumnata mea, a nascuta un baietel care se numeste David. Vreau sa stie nepotelul meu  ca undeva departe, in Romania, are o familie care il iubeste mult de tot chiar daca nu il cunoaste inca, si care abia asteapta sa vina "acasa"! Familia de aici din Romania va iubeste mult si abia asteapta sa va vada! Va pupam!

Vine, vine ziua mea! 3

Asa....mai vreau urmatoarele:

• un parfum care sa miroasa a vanilie, dar nu sa fie cu accente de vanilie, sau sa miroasa doar dulce ci a vanilie efectiv;
  
• vreau ca petrecerea surpriza sa fie intr-un loc cu karaoke;
• vreau un ceas roz sau mov si foarte frumos :d

• 
  

Oda ei!

       Oda ei, celei mai bune prietene din cate exista!
       Pentru ca esti mereu vesela, pentru ca esti mereu acolo cand am nevoie, pentru ca stii sa fii alaturi de mine fara sa pui intrebari, pentru ca esti la fel de mica si blonda ca si mine, pentru ca imi imprumuti haine mereu, pentru ca am invatat de la tine sa ma machez, sa ma vopsesc, sa am figuri si sa zambesc mereu, pentru ca imi place ca locuim impreuna, pentru ca esti o persoana minunata, pentru ca se uita lumea mereu la noi pe strada, pentru ca oriunde mergem facem show, pentru ca ma cunosti extrem de bine, pentru ca si eu cunosc extrem de bine, pentru ca daca sunt nervoasa pot sa te sun si sa ma cert cu tine, pentru ca ai plans langa mine cand am fost trista, pentru ca ma ajuti sa imi rezolv problemele si te agiti ca si cand ar fi ale tale, pentru ca esti divina, extraordinara, sublima, magnifica, superba, pentru ca ma iubesti, pentru ca desi stam impreuna tot ma suni de doua ori pe zi sa vorbesti cu mine, sa vezi ce mai fac sau sa imi povestesti toate prostiile posibile.
     Pentru toate astea si pentru tot ceea ce esti iti spun ca te iubesc, si iti inchin acest post.

                                             Pentru Andreea.

Vine, vine ziua mea! 2

       M-am gandit bine si mi-am dat seama ce mai vreau:

• un aparat de karaoke
  
• ceva fermecator...ca in power puff girls
• si...pace in lume!

Vine, vine ziua mea!

        Pentru ca am promis intr-un post anterior, astazi o sa postez lista cu dorinte de indeplinit de ziua mea. Pentru toti cei interesati sa ma faca fericita si nu stiu cum, iata care imi sunt dorintele:

• vreau sa fac scoala de soferi;
  
• vreau o masina, nu ceva spectaculos, doar un New Bettle, verde, cu floricele :D;
• vreau flori multe, multe de tot;
• vreau o petrecere surpriza;
• vreu ceva personalizat de la fiecare dintre prietenii mei;
• vreau si fusta, pardon, batista aceea, chiar daca stiu ca nu o sa port;
• vreau si bijuterii, multe si stralucitoare, cum vor toate fetele;
• vreau sa fie soare si sa fie cald neaparat, deci sa vedeti cum va intelegeti cu Doamne-Doamne;
• vreau o dedicatie la radio;
• vreu un tricou personalizat;
• vreau sa fiu in centrul atentiei;
• vreau sa am bani multi, aviz membrii familiei;
• vreau un tatuaj semi-permanent pe glezna dreapta;

       Daca  va faceti griji ca nu imi doresc pre multe, mai sunt trei saptamani pana la ziua mea si mai am timp sa imbunatatec lista. Deasemenea puteti sa si improvizati si sa ma surprindeti!:D Va pupa Carmen si ne vedem pe 3.05

O noua zi, o noua aventura!

     In postul anterior va povesteam ce se intampla in autobuz, astazi o sa va explic ce inseamna sa mergi cu tramvaiul prin minunatul Bucuresti. Dupa cum stiti, intre 2-4 aprilie a.c. a avut loc samitul NATO si Bucurestiul a fost vizitat de oficiali din toate statele membre, iar bucurestenii au intins-o pe la mare, munte, pe la tara, fiecare dupa posibilitati, iar cei care au ramas in oras au stat in casa, deci Bucurestiul a fost in mare parte pustiu. In una din zilele acestea am decis sa caut o ruta mai scurta pentru a ajunge a mai repede la scoala, asa ca am gasit un tramvai care ma duce pana aproape de o statie de metrou in mai putin de 20 de minute. Bunnnn, doar ca socoteala din timpul samitului nu se potriveste cu ce se intampla in mod normal in Bucuresti.
      Luni pe la ora 3 pm, ma sui in tramvaiul pe care l-am asteptat 30 de minute. Evident, era plin si eu eram undeva lipita cu fata de usa. Pana aici nimic neobisnuit pentru transportul in comun, problema a aparut undeva pe Mosilor, unde nu se mai putea circula, toate cele trei benzi pe sens era pline, toate intersectiile erau blocate, se auzeau numai clacxoane din toate directiile si nimeni nu inainta. Aici intra in scena pasagerii imapacientati ai tramvaiului, toti nervosi si suparati ca nu inainteaza tramvaiul si ca nu "suna" vatmanul sa se dea toate masiniile de pe linie. Oamenii astia nu intelegeau ca nu aveau unde sa se duca toate masiniile alea, pentru ca toata strada era blocata, putea sa treaca pe acolo si Basescu, cu un alai intreg de SPP-isti, si tot nu i se facea loc.
       Bunnn, cea mai interesanta parte a inceput cand calatorii au inceput sa-si exprime nemultumirile. Spre exemplu, un domn facea un comentariu legat de soferita unei masini care se
afla langa tramvai: " Ia uite ce masina frumuosa are, e rosie. Daca a stiut sa iubeasca, i-a cumparat masina (sotul). Ea a deschsi usa, el a intrat, si i-a cumparat masina rosie. Io d'aia n-am masina, daca n-am stiut sa iubesc!" O alta doamna era foarte nemultumita de faptul ca in fiecare masina este decat un singur pasager, si ca acesta este motivul pentru care e Bucurestiul atat de aglomerat: "Uitati-va si dumneavoastra, in fiecare masina cate un singur om, pai sa se grupeze, sa mearga cate patru-cinci intr-o masina sa vedem daca mai este atat de aglomerat". Doamna nu cred ca intelegea faptul ca oamenii aceia se duceau in diferite locuri si nici nu se cunosc, dar ce importanta are asta cand drumul spre piata al tuturor bosorogilor are de suferit?!
     Undeva mai spre mijlocum tramvaiului un domn facea conversatie si am aflat ca are 84 de ani!!! La un anumit punct a inceput sa recite niste poezii despre Bucuresti, despre gunoaiele de aici, despre politicienii si multe altele. Poeziile erau creatie proprie si domnul a spus ca are destule cat sa recite un an intreg.
    La unison, toti pasagerii il injurau pe vatman ca nu inainteaza " Ce-i pasa lui, ii trec orele de munca, primeste banii, dar noi care stam aici???" Deasemenea s-a ajuns la concluzia ca toti cei sub 30 de ani care au masini nu le-au cumparat pe banii lor, ci sunt cumparate de parinti, care sunt fosti securisti si d'aia au bani, si ca toti cei care au iesit cu masinile pe strada nu au respect fata de cetatenii care se plimba, pardon, se deplaseaza cu mijloace de transport in comun.
   In concluzie, am facut doua ore cu tramvaiul pana am decis la un moment dat sa cobor si continui drumul pe jos, dar pot sa va spun ca m-am distrat, a fost cu adevarat amuzant si eram singura nebuna care radea cand toti ceilalti isi expuneau nemultumirile. Pot 
sa va spun doar ca marti nici macar nu am mai apucat sa ma sui in tramvai, l-am asteptat 45 de minute, nu a venit si m-am intors acasa...asta e! Cine m-a  pus sa fiu la facutate in Bucuresti si sa mai stau si in Obor???

Viata ca o prada!

          Sub deziva " Unde se duc maica toti tinerii astia asa de dimineata???" va prezint drumul spre scoala, sau cum imi place mie sa spun, calvarul prin care trec in fiecare zi. Ca sa va introduc in atmosfera, va prezint intai situatia: luni dimineata, foarte de dimineata, ora 7 fix, sunt in statie la obor si astept minunatul autobuz care sa ma duca pana la cea mai apropiata statie de metrou, Stefan cel Mare. Afara e frig si bate un vant... mai, mai sa ma ia pe sus. Dupa 15 minute de asteptat si de injurat pe toti cei care ii consider eu responsabili de o astfel de situatie, vine mirobolantul autobuz si reusesc cu greu sa ma inghesui in el si sa fac fata faptului ca sunt strivita intre o doamna corpolenta si o bara, dar deh, asta e situatia! Langa mine o babuta cam de 160 de ani care face conversatie cu doamna corpolenta: "Ce sa facem maica, daca astia de la R.A.T.B. nu suplimenteaza autobuzele astea... toti trebuie sa ajungem unde avem treaba, io tre sa ma duc la spital ca m-a muscat un caine si tre sa fac injectii, asta e!". Nu numai doamna obeza, scuze, corpolenta i-a dat dreptate, ci si eu ca pana la urma femeia spunea purul adevar. Dupa 45 de minute am ajuns la Stefan cel Mare, de unde am putut sa iau metroul si sa ajung la destinatie cu doar o jumatate de ora intarziere.
            La intoarcere regulile se schimba. Cand am ajuns la Stefan sa iau autobuzul spre casa m-am intalnit cu doua colege care asteptau deja de 15 minute in statie, iar autobuzul a venit abia dupa inca 15 minute. Bineinteles ca intre timp statia s-a umplut de oameni care injurau. A venit si mult asteptatul autobuz care era deja plin pana la refuz, oamenii erau inghesuiti in el mai rau decat sardinele intr-o conserva. Am stat o secunda, am cantarit situatia, am realizat ca nu are rost sa ma inghesui in el ca NU am unde, asa ca m-am asezat la soare si am decis sa privesc oamenii cum se imping in autobuz. La usa din fata un domn se prinsese de bara si statea cu un picior pe scara si cu unul in afara ei, crezand ca autobuzul o sa plece chiar daca nu se poate inchide usa. Dupa mai multe incercari de a o strivi pe domnisoara din fata lui si observand ca  soferul nu pleaca pentru ca nu poate inchide usa, a renuntat. Nu se poate spune acelasi lucru despre un domn care se chinuia sa urce pe scarile din mijloc. Acesta din urma isi dorea atat de mult sa fie in acel autobuz incat s-a lasat strivit intre usile autobuzului de trei ori. Eu stateam si radeam, evident. Ma intreb si acum... cat de tare trebuie sa te grabesti ca sa te inghesui intr-un astfel de autobuz? Cand soferul a reusit sa inchida usile si sa porneasca, domnul de care va povesteam era cu fata lipita de geam si se vedea foarte clar ca era strivit si suferea din cauza asta.
        In fine, dupa inca 5 minute soseste un autobuz un pic mai liber in care reuseste sa se suie tota lumea care astepta in statie. In timp ce urcam, in spatele meu, o domnisoara la 180 de ani spune: "De ce nu mergeti maica pe jos?" eu:" Nu, nu, nu multumesc, prefer sa merg cu autobuzul." ea:" Eu cand eram de varsta voastra mergeam pe jos!" eu:" Pai mata este de-o varsta cu electricitatea, cand erai de varsta mea nici nu erau autobuze, Bucurestiul era campii cat vezi cu ochii!" ea(foarte suparata):"Tineretul din ziua de azi, nu mai ai loc de ei, nu mai stiu ce inseamna respect!". Am lasat femeia in pace ca nu am vrut sa ii cauzez un atac de cord si sa nu mai ajunga la piata, ca da, am elucidat si misterul, acolo se duc toti mosii si babele din autobuze, la piata, se plictisesc acasa si pleaca sa se plimbe pentru ca au transport gratuit, si unde sa se duca ei ca sa mai socializeze daca nu la piata?
           Buuun. Autobuzul era evident plin, iar eu stateam intr-un soi de cumpana, ca sa pot sa ma  tin si de bara si sa nu cad in bratele vreunui bosorog perves. In fata mea era o femeie care avea o geaca cu gluga si la gluga avea blana. Bineinteles ca blana aia era toata pe fata mea si ma gadila pe la gura de nu mai puteam, asa ca am incercat sa scap si sa ma ridic pe varfuri, dar blana ma gadila acum pe gat, asa ca radeam singura de nebuna, si jumatate de autobuz se uita la mine. Ce punetam sa fac? Sa ii zic femeii sa plece cu blana din fata mea? Unde era sa se duca? Nu aveam ce sa fac decat sa accept conditiile jalnice de transport.
           Un pic mai in fata de locul unde sufeream eu, doua femei foarte culte pornesc o discutie, evident de la faptul ca nu suplimenteaza R.A.T.B.-ul transportul, apoi una dintre ele face o observatie foarte inteligenta: "Nu vedeti ca schimba astia iara boldurile?" ( =)) ), cealalta spune: "Da...da' am auzit ca ne da astia...masonii...", prima femeie exclama furioasa si oarecum sarcastica:" Ce sa ne dea masonii? Ne da in cap masonii, asta ne da!". Dupa o perioada scurta de timp, discutia aluneca pe nesimtite spre un alt subiect interesant: ardelenii. Iata ce zice una dintre femei despre ardeleni: "Ardelenii astia...vorbeste rar...dar cand zice o vorba...ei o spune!" moment in care eu deja ma tineam strans de bara sa nu lesin de ras! La urmatoarea statie am coborat asa ca nu pot sa va spun ce alte probleme importante ale planetei au mai discutat cele doua femei incredibil de inteligente.
         In concluzie: faptul ca a fost inchisa gura de metrou obor e posibil sa aduca si ceva bun, mai iau si eu contact cu intelepciunile neamului. Nu stiu din ce motiv, dar eram foarte bine dispusa in ziua aia, ca altfel nu cred ca mi se pareau asa de amuzante intamplarile astea.
Va pupa Carmen!

Libera la maaaaareeee!

         Ma uitam pe blogul lui Vovo azi si am vazut ultimul lui post care a fost foarte bun, si mi-am   amintit ca acum cateva saptamani a venit o prietena buna in vizita si impreuna cu ea si cu Andreea am facut o seara de rememorare a tuturor melodiilor cu care a inceput de fapt muzica dance, pentru ca nu era altfel de muzica atunci, toata lumea canta dance. Asa  ca am cantat absolut toate melodiile pe care ni le-am adus aminte de la ANDRE, N&D, Genius, 3 SUD EST si  sa nu uitam de A.S.I.A. Cine nu isi aminteste de "Libera la mare", "Vino la mine",  "Orasul trist" sau "Amintirile"? Da, versuri ca :"sutienul e prea mic/ dar asta nu ma deranjeaza/
cu atat mai bine/sunt mai sexy/ am figuri in cap sunt rea/ un baiat sa agat as vrea/ cu el ma voi juca/ ne vom distra e vara mea AH" pareau in seara aia incredibil de amuzante, dar ne aminteau si de perioada in care le ascultam si aveam ...cat? 12 ani? Sau cine mai stie versurile :"Ia cu tine 
si inima, inima mea/ si ascunde-o in bagaje pe undeva/ ia-o cu tine acolo in America/ sau in Asiaaaaaaaaaaaaaaaa"? Eu stiu pe cineva care le canta nu demult si, da Andreea, despre tine e vorba!=))Si acum o intrebare la care trebuie sa imi raspundeti sincer,va mai chinuiesc amintirile? Va mai rascolesc? 
      Doamne ce vremuri...ce melodii...Il mai   stiti pe Dinu Maxer? Daca nu, nu va faceti probleme pentru ca nu ati pierdut nimic. Ei bine,   acest pseudo-cantaret nu vrea sa vada directia in care se indreapta muzica noastra romaneasca si continua sa compuna (da, este si compozitor!) si sa cante aceeasi muzica pe care o canta si  acum 8 ani. Daca sunteti curiosi cum urla o pisica trasa de coada puteti sa il ascultati pe acest mega-necunoscut aici.
O alta melodie arhicunoscuta, mega-extra-hit gasiti aici.
      In alta dezordine de idei, va recomand sa mai ascultati din cand in cand melodii d'astea mai  vechi, si nu ma refer la piese vechi Iris sau Vama Veche, melodiile acelor formatii care probabil 
ca nici nu mai exista, faceti si voi o comparatie si astept apoi pareri aici pe blog.
Va pupa Carmen!

Diary of lost thoughts

       Astazi e vineri si e cald, e soare si e sfarsit de saptamana-inceput de week-end. Intodeauna mi-a placut sa fie soare, imi da o nota de optimism, ma face sa cred, pentru nu stiu ce motiv, ca o sa am o zi buna.
      Mi-am dat seama ieri de mai multe lucruri, unele mai importante, altele mai putin importante, unele importante doar pentru mine si altele de uz general. In ultima categorie se incadreaza ce o   sa va spun in continuare:
      1.NICIODATA sa nu va incredeti in zilele de 13! Urasc zilele de 13!!! Am observat eu ca sunt cele mai rele zile si ca este adevarat ca nu mi se intampla ceva rau in fiecare zi de 13, dar ca mi se intampla lucruri urate si de multe ori fara vina mea exact in zilele aste.
     2.INTOTDEAUNA trebuie sa am incredere in instinctul meu si in prima impresie. Daca ziua de ieri a inceput rau fara un motiv solid, ci doar dintr-un cumul de motive mai putin serioase, atunci nu avea cum alfel sa se termine decat apoteotic intr-un mod neplacut. Degeaba a incercat ziua de ieri sa ma pacaleasca, sa para ca merge pe drumul cel bun, sa para ca totul e ok, pana la urma finalul a fost inevitabil.
      Urasc sa pic la mijloc, sa fii mediocru in general e cel mai rau lucru, deci nu esti printre cei buni, dar faci totusi un efort pentru ca nu esti nici printre cei mai slabi, esti undeva la mijloc, esti lipsit de importanta, pentru ca in general nu acordam importanta oamenilor de nivel mediu, ei nu exista, ne intereseaza elitele, in principal, si cei de la coada listei, pentru a-i scoate in evidenta la capitolul "asa nu!", si, ca sa continui ideea, e rau sa pici la mijloc in general, pentru ca ai cel mai mult de pierdut. Stiti proverbul "Cand doi se cearta, al treilea castiga" ?Ei bine, in viata reala cand doi se cearta al treilea are cel mai mult de pierdut, din ori ce punct de vedere am privi situatia.
     In alta dezordine de idei, putem spune ca cel mai rau este sa pici la mijloc intr-o zi de 13, ca e rau sa suporti consecintele faptelor altor persoane (e destul de rau ca trebuie sa suportam consecintele propiilor fapte). Singura parte buna a unei astfel de situatii este ca, daca esti destul de inteligent, poti sa inveti multe lucruri interesante, trebuie doar sa ti ochii deschisi.
     Cam atat cu postul asta lung, plictisitor si in care nu am zis nimic defapt. Va pupa Carmen si poate candva o sa va pot spune si ca am fost in stare sa invat ceva din ziua   de 13, si poate chiar sa rezolv situatia,  sa save the day!

E joi

       E joi.M-am saturat sa ma trezesc in fiecare zi la 6, dar asta e...presupun ca e mai bine decat sa ma intorc la 9 acasa. Vreau sa fac ceva, sa fac ceva intersant pentru ca nu am mai facut de mult nimic. Vreau sa ies sa ma plimb, vreau la mare, la munte, la o petrecere unde sa ma distrez, sa dansez, sa rad, sa fac ce vreau si sa ma simt bine. Nu mai pot sa fac multe lucruri, ca trebuie sa ma duc la scoala a doua zi de la 8 asa ca trebuie sa ma culc la 10-11, altfel pierd ficatul si nu mai sunt in stare de nimic, ca trebuie sa ma intorc acasa sa fac curat, ca daca nu fac eu nu are cine altcineva sa imi tina locul...Banii se duc repede si nu stiu pe ce, bine ca am de unde sa cheltuiesc. Nu mai am niciodata timp de mine, sa lenevesc, sa cant prin casa de nebuna, sa nu stiu exact ce, dar ideea e ca nu mai am niciodata timp. Sunt atatea lucruri pe care TREBUIE sa le fac in fiecare zi, pur si simpulu TREBUIE!
     Credeam ca viata de student o sa fie mai usoara, dar...au aparut multe lucruri pe care nu le-am prevazut. Credeam ca o sa fiu mereu in oras, in parc, cu fetele, cu prietenii, credeam ca o sa obosesc sa fac mereu multe lucruri interesante, dar in schimb am obosit sa fiu studenta (deja) si sa fiu responsabila de multe lucruri. nici nu stiu daca sa public postul asta care sigur va starni niste controverse, ca deh...cum altfel sa asezonam sentimentul asta de saturatie daca nu cu mai multa sare pe rana.
     Mi-am dat seama ca mereu astept saptamana viitoare, week-end-ul sau bursa, sau alt eveniment ca sa fac ceva, si defapt, nu se intampla nimic...vine si week-end-ul, si trece repede, in fond sunt doar doua zile, vine si saptamana viitoare si o iau de la capat cu scoala si cu responsabilitatiile marunte pe care le am, vine si bursa si...pe asta nici nu o simt cand se termina, uneori nici nu sunt sigura ca a fost acolo.oh well, i supose that's life, in traducere libera trebuie sa ma impac cu viata asta, care se presupune ca e cea mai frumoasa perioada din viata...marfa...ce ma asteapta dupa asta???
    Nu mai zic nimic...termin aici, ma duc sa ma imbarc sa plec la scoala, si sa ma intorc la minunata mea viata.

Girl power!

      A inceput primavara, si caledaristic, si practic si in toate felurile! A inceput deasemenea si luna femeilor de pretutindeni, slabe, grase, inalte sau ...nu (:D), brunete, blonde, roscate, vopsite sau nu, albe, negre, vedete, neconoscute, dragute, nesuferite, secretare, directoare, casnice si toate celelalte caracteristici care ne deosebesc pe noi femeile in general. Gata cu gatitul, spalatul, curatenia si toate celelalte la care ne pricepem mai mult sau mai putin si pe care suntem nevoite
sa le face, acum trebuie sa avem grija de noi, sa ne facem frumoase, sa ne relaxam si sa fim egoiste.
     
     Daca nici in luna martie nu primim flori si cadouri multe....hmmmm nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla cu bietii barbati care se afla in jurul nostru, si care nu inteleg saracii de ce trebuie sa faca atatea cadouri, si de ce nu au si ei luna barbatilor, sau macar o zi...macar 29 februarie sa fie proclamata Ziua Interbationala a Barbatilor (fie ea si  odata la 4 ani)!

     In alta dezordine mare de idei, nimeni nu stie exact de unde a pornit traditia cu martisorul, care oricum s-a denaturat in ultimii ani. Martisorul este: " mic obiect de podoaba legat de un fir impletit, rosu cu alb, care se ofera in dar ca semn al sosirii primaverii, mai ales femeilor si fetelor
la 1 martie"(www.dexonline.ro), deci, MARE ATENTIE, martisorul este un obiect mic, nu o 
masina, nu o casa, nu un iaht sau o insula, este ceva simbolic, deci dragelor sarbatorite, nu fiti
suparate daca nu ati primit ultimul model de SUV pemtru ca de data asta chiar conteaza gestul.    
  
    In legatura cu 8 Martie, aici e alta poveste, barbatii ar cam trebui sa cheltuiasca bine pe
cadou, e ziua in care ar trebui sa primim un cadou atat de mare incat sa recompenseze toata treaba pe care am facut-o un an intreg. Deci, aviz persoanelor interesante, o sa postez si o lista cu
lucrurile pe care TREBUIE sa le primesc de 8 Martie si cel mai tarziu pana de ziua mea.
     
    Va pup fetelor, sa aveti o primavara frumoasa si sa fiti iubite! Dragi barbati, mi-e mila de voi
(ba nu! muahahahaha!) si nu pot sa va urez decat sa va reveniti repede financiar dupa luna 
martie, nu de alta, dar vine 1 Mai si o sa vrem la mare!

Astenia de primavara

       Ma uitam zilele trecute la stiri si era un reportaj foarte neinteresant despre astenia de primavara. Daca nu stiti, astenia de primavara este: " Stare de oboseală intensă şi prelungită, însoţită de slăbiciune fizică, de scăderea capacităţii de lucru intelectual etc" (conform dexonline). Ei bine, ce credeti ca spuneau maretii "specialisti"? Spuneau, printre multe alte ineptii, ca elevii nu mai au chef de scoala! Ooau! E na??? Nu mai au elevii chef de scoala? De ce, au avut vreodata elevii chef de scoala? Eu stiu ca este ceva natural ca elevii sa nu aiba chef de scoala si este chiar suspect cand un elev are chef, si da, atunci elevul ar trebui sa se cam duca pe la doctor sa ia ceva pastile.
     In concluzie: nu trebuie sa fii mare specialist ca sa stii ca elevii nu au chef de scoala, iar daca ai chef de scoala, aseaza-te si asteapta sa-ti treaca.

Urasc Bucurestiul!!!

Nu intodeauna, dar il urasc pentru ca nu stiu cum reusesc, dar cand dau piept cu aglomeatia din
metrou sau din tren cand vin la Bucuresti, ma  imbolnavesc cu siguranta! Ieri cand am plecat de acasa, ma durea doar un pic capul si cand m-am intors eram moarta, cu febra si cu o "dorinta"
nebuna sa zac. Azi am vrut sa ma duc la scoala, dar chiar nu am fost in stare, asa ca am decis sa stau acasa si poate sa ma fac bine pana maine si sa ajung la scoala, ca daca pierd ziua de maine,
cu 10 ore, am cam pierdut facultatea.
Am auzit azi ca a murit profesorul meu de engleza...nici nu imi vine sa cred, nu era foarte batran, nici nu parea bolnav...Dumnezeu sa-l ierte! Asta ma face sa inteleg ca viata e cam fragila...nici nu realizezi ce ti se poate intampla...Stiu cazuri de oameni care au murit dintr-o raceala banala, cand nu se astepta nimeni, asa ca mai bine ma bag in pat repede, beau un ceai cald si mai iau un pumn de pastile sa ma fac bine...si poate revin cu  un post mai vesel...:(

Un orar cu personalitate aka o bataie de joc!

Din ciclul "Ineptii" si categoria " Frustrari" va prezint azi noul meu orar facut special pentru a satisface dorintele profilor. Dupa cum se poate observa si din poza, orarul grupei 9, grupa mea este un fel de...job full time este putin spus deoarece nu am 8 ore pe zi de "lucru", ci 10, si daca le numaram si cele doua ore de la 10 la 12 in care am pauza si totusi nu pot sa ajung acasa, rezulta 12 ore de stat la scoala in ziua de miercuri. Mai adaugam si cele doua ore pe care le fac pe drum dus- intors si asta este ziua, 14 ore plecata de acasa. Evident, nu este singura problema a minunatului orar, deoarece conform lui grupa noastra face acelasi seminar de doua ori pe saptamana cu doi profi diferiti, iar alte grupe au un seminar in acelasi timp cu o alta grupa, daca nu chiar cu alte doua grupe si cu acelasi profesor (deci ori se dedubleaza proful si este in mai multe locuri in acelasi timp, ori grupele fac seminar impreuna, si cred ca prima varianta este mai plauzibila de vreme ce este aproape imposibil sa gasim o sala in care sa incapa toti studentii dintr-o singura grupa, deci o sala in care sa incapa studentii din doua sau chiar trei grupe este mult peste posibilitatiile facultatii). In concluzie, cred ca desi am depus plangeri si am facut diferite demersuri pentru revizuirea bataii de joc (orarului), nu cred ca se va schimba nimic, pentru ca in fond orarul este facut sa satisfaca dorintele funduletelor pretentioase de profi, si nu pentru studenti. Vorba lui Mircea Badea: TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!